VAMPIRUL
Luis Rodrigues DE LA SIERRA
"El poseda in cel mai inalt grad acel instinct demonic si acea aparenta care-i influenta pe ceilalti, independent de ratiune... (Goethe, Conversatii cu Eckerman.)
"El nu credea in nimic, cu exceptia viciului insasi si a unui zeu viu care exista pentru singurul scop de a face posibila satisfactia fata de rau." (Flaubert, Portretul Lordului Byron).
Vampirul este unul dintre cele mai vechi mituri populare, cu nenumarate legaturi cu alte legende si superstitii. In acelasi timp imaginea este interconectata cu o multitudine de perversiuni. Este vorba despre un mit universal deoarece nu este specific pentru nici o traditie culturala. Toate acestea ar indica existenta unei reprezentari psihice a mitului, necesare proiectiei si diseminari, o reprezentare care a existat din cele mai indepartate timpuri si care poate fi considerata ca fiind una din cele mai arhaice imagini pe care le cunoastem.
O simpla privire aruncata variatelor mitologii celor din trecut reveleaza tendintele vampirice ale multora din zeii creati de om. Putem gasi toate acestea in legendele si mitologiile grecilor si romanilor, ca si in restul Europei, Asia si in unele parti din Africa. Toti acesti zei erau cu totii dedati bautului si suptului sangelui. In mod similar intalnim un intreg grup de zeitati in lamaismul tibetan, Vajra, care beau sange pentru a obtine controlul asupra vietii si mortii. Intr-una din cele mai vechi povesti pastrate, legenda lui Ghilgames, erou al unei povestiri babiloniene, tema vampirului apare deja cu caracteristicile descrise intr-o maniera atat de precisa incat pare sa fie identica cu cea a acelor vampiri din evul mediu si din timpurile mai apropiate prezentului. Ca mai veche descriere a unui vampir apare pe un vas preistoric asirian. Imaginea arata un om copuland cu un vampir fara cap. In Mexico pre-columbian vampirii apar sub numele de "sihuateteo", este vorba despre femei care au murit la nasterea copiilor. Vampirul chinez, Ching Shih, frecvent citat in povestile dinastiei T'ang, isi are originile intr-un trecut mai indepartat si are o asemanare mult mai mare cu corespondentul sau Occidental. Este foarte posibil ca mitul vampirului sa fi venit in Europa Occidentala prin India, via Turcia si Balcani.
Vampirul, unul dintre cele mai revelatoare si fertile mituri ale timpului nostru, isi face pentru prima oara intrarea triumfala in literatura europeana intr-una din lucrarile lui Byron. Insusi lordul Byron a fost un prototip ideal pentru toti vampirii care au existat sau vor exista; aristocrat prin nastere, puternic si seductiv, libertinul cinic si erudit al Vechiului Regim traia in el. El a anticipat in multe privinte barbatul narcisic si decadent al sfarsitului de secol. In vesnica lui cautare de senzatii noi, Byron a transformat incalcarea valorilor intr-o valoare pozitiva, ilustrand prin viata sa si prin operele sale rasturnarea completa a valorilor traditionale produsa de revolutia franceza. La celebra inrunire ce a intampinat nasterea lui Frankestein, in vila Diodati, casa lui Byron aflata la tarmurile lacului Leman, poetul a conceput faimosul sau eseu "Fragment dintr-un roman" care a fost publicat ca un postscriptum la "Mazepp" in 1819. Aceasta a fost replica sa la o povestire ("Vampirul") scrisa de John Polidori (London 1819). Profitand de absenta lui Byron, Polidori a inceput sa dezvolte un concept schitat de Byron, plagiindu-i ideea si devenind astfel primul vampir literar, care si-a extras inspiratia in intregime de la marele poet.
Goethe, Baudelaire si Le Fanu (Carmilla, 1872) toti acestia au scris despre vampir, nu mai vorbim de Bram Stoker creatorul lui Dracula (1897). Printre cei care au marcat inceputurile acestei traditii a vampirismului literar trebuie sa-l includem si pe marchizul de Sade. In "Justine", placerea obtinuta de unul din personaje la vederea sangelui curgand din venele unei victime, este detaliata explicit. Cu rare exceptii tema vampirului este in mod evident absenta din literatura psihanalitica. Totusi imi vin in minte, imediat, doi autori : Ernst Jones si Otto Fenichel. In cartea lui referitoare la cosmaruri, Ernst Jones dedica un intreg capitol acestei teme, oferind astfel un punct de vedere psihanalitic si cea mai intinsa tratare a temei intalnita pana acum. Ernst Jones a descris vampirul ca pe un "spirit nocturn care il prinde pe cel adormit intr-o imbratisare care il va seca de sangele sau: in mod evident acesta apare ca un produs cosmarului". In cartea sa "Teoria psihanalitica a nevrozelor", Fenichel descrie sexualitatea infantila notand frecventa cu care "putem observa fantasme de sugere de un tip oral sadic directionate impotriva obiectelor" si continua folosind cuvantul vampir cu privire la acestea.
Dictionarul de limba spaniola al Academiei regale da trei definitii ale cuvantului vampir; una dintre ele este un termen zoologic care nu are nici o legatura cu subiectul nostru. Iata-le pe celelalte doua.
1. Vampirul, o fantoma sau un les care, in conformitate cu credinta populara din anumite tari, invie oaptea pentru a suge sangele celor vii, incetul cu incetul, pana cand acestia mor.
2. Vampirul, o persoana necinstita, imorala care se imbogateste prin mijloace imorale sugand sangele vital al oamenilor.
Dictionarele psihiatrice adauga primei definitii stimularea sexuala si gratificarea care sunt derivate din suptul sangelui. In general cand cineva se refera la vampirism in cercurile psihanalitice asocierea imediata care ne vine in minte este fantasma psihotica. Din punctul de vedere al acestei lucrari in afara de cele doua surse citate mai intai, literara si psihanalitica, abordarea mea asupra vampirismului este bazata pe observatii empirice ale culturii populare, probabil cea mai importanta sursa pe care noi psihanalistii o putem folosi alimentandu-ne direct din acest izvor de cunoastere. Ma voi stradui, deasemenea, sa descriu cateva observatii clinice facute de-a lungul anilor in practica mea psihiatrica si psihanalitica. Majoritatea publicatiilor psihanalitice care au incercat sa formuleze dinamica acestui mit de care ne ocupam au folosit perspectiva oral sadica. Totusi, mitul sau fantasma vampirului este extrem de complexa si pare sa constituie o condensare a unei sfere mai largi de conditii psihopatologice. Daca este sigur ca in fantasmele delirante ale psihoticilor si a cazurilor borderline severe, figura unui neobosit si vorace persecutor, "vampirul apare neobosit si frecvent, atentia mea a fost intotdeauna de faptul ca aceiasi fantasma poate fi gasita intr-o forma foarte diferita la un tip de pacienti cu o psihopatologie mult mai putin severa si care si-ar avea originea intr-o etapa de dezvoltare mult mai tarzie, fiind mult mai aproape de nevroza decat de psihoza. Cazurile efective de vampirism sunt foarte rare, dar continutul vampiric al multor dorinte si fantasme poate fi vazut ca formatiune reactionala, ca sublimare si, intr-o forma mult mai clara, in vise. Fantasme asemanatoare de varsare de sange sau de bataie pana la sange sunt des intalnite in analiza nevroticilor. Desi ei pot simti nevoia sa muste, de exemplu in timpul actului sexual, aceasta dorinta ramane un gand care tine de fantasma niciodata pus in act. As vrea, deasemenea, sa citez cateva exemple de activitati care tin de vampirism si pe care nimeni nu le-ar considera patologice : fantasma Euharistiei in care este baut sangele lui Hristos precum si obiceiul de a ne suge un deget taiat1. Un aspect controversat al mitului vampirului este acela ca el poate fin inteles ca o fantasma ce intrupeaza nivele variate ale dezvoltarii; de exemplu il putem situa in faza oedipiana. In aceasta faza, vampirul este ca un rapitor al femeilor, care omoara si ia in sclavie pe toti barbatii care ii taie calea. Vampirul descris in Nosferatul (filmul lui Herzog) este un vampir intr-o stare depresiva care regreseaza la un nivel anterior al dezvoltarii sexuale (sado-masochismul etapelor sadic-anale si oral-sadice). Bogatia nuantelor psihopatologice ale vampirului este nelimitata. Pentru a cita doar cateva exemple: apropierea de psihopatologia nevroticului, a celor adictivi si a unor perversiuni sexuale (inainte de toate homosexualitatea masculina si cea feminina). Destul de ciudat, aceste ultime teme sunt rar mentionate in literatura psihanalitica, in vreme ce fictiunea contemporana este plina de referinte aluzii la conexiunile stranse dintre vampirism si perversiunea sexuala. Nu este accidental faptul ca vampirul este frecvent prezent pe ecrane sau in romane ca o figura de o seductie irezistibila, exercitandu-si puterea asupra ambelor sexe in mod egal. Printre aceste lucrari as vrea sa mentionez Un interviu cu un vampir realizat de catre Anne Rice si Lumina de la capatul tunelului realizat de Skiper si Spector. Printre filme, "Indragostitii vampiri Mircalla", "Dansul vampirilor" de Roman Polanski si "Fiicele intunericului" de Harry Kumel merita atentia noastra. Pentru a ilustra cateva din aceste puncte, as dori sa mentionez trei cazuri clinice ca exemple de patologii cu origini diferite.
Primul caz: cand a venit pentru o prima consultati cu mine, copilul avea 10 ani. El a venit deoarece avea nevoie de ajutor. Aceasta datorita dificultatilor de invatare, pe de o parte, si a relatiilor cu colegii sai, pe de alta parte, deoarece colegii erau foarte preocupati, constant, sa ii faca necazuri. Iata ce a spus el: "pot sa iti spun absolut orice fara ca tu sa spui altcuiva? Ma asculti cu adevarat ? Nu am venit aici doar pentru ca ceilalti copii ma chinuie ... nu am mai spus nimanui despre aceste cosmaruri pe care le am in fiecare noapte. Tu intelegi ce vreau sa spun prin Dracula? El incearca sa ma prinda si este inconjurat de armata sa de copii recrutati dintre cei demni de a fi blamati. Dracula incearca sa recruteze acesti copii pentru armata sa. El ii ameninta pe toti cei care nu vor sa i se alature ca ii va transforma in vampiri". 18 luni mai tarziu, acest copil spunea: "haide, tu stii sigur ca Dracula nu va veni niciodata. Ti-am spus deja ca el a plecat de tot. Desigur, Dracula obisnuia sa imi faca tot felul de probleme dar tot el obisnuia sa imi faca placere. Tu trebuie sa fi auzit ca daca esti singur numai gandul la Dracula te face sa fii foarte inspaimantat dar el era deasemenea prietenul meu intim si foarte puternic". Acest copil a fost in analiza de doi ani si jumatate. El are acum 16 ani si vine sa ma mai vada din cand in cand. In prezent el este un adolescent cu probleme normale pentru varsta sa cu un comportament adecvat la scoala si eliberat de orice probleme majore. Parintii sai au decis sa il aduca la mine in urma unei consilieri la care au participat in incercarea de a-si rezolva niste probleme de cuplu. Problema lui Simon cu tatal sau era foarte asemanatoare cu relatia acestuia din urma cu sotia lui: relatia era caracterizata in principal de o lipsa de sensibilitate fata de nevoile fiului sau si continea un puternic aspect de sado-masochism si homosexualitate. Fantasma vampirului pe care copilul a descris-o initial ca pe un cosmar, s-a dovedit a fi o serie de fantasme de zi si de noapte pe care le avea intins in patul sau. Nu mi-a luat prea mult timp pana sa imi dau seama ca era vorba de o fantasma de masturbare cu originea in a doua sarcina a mamei. Fratele sau, cu trei ani si zece luni mai mic decat el, a fost nascut cu o deficienta congenitala a inimii (un defect al septului ventricular). Incetul cu incetul, Simon si cu mine am inteles natura polimorfica a acestei fantasme de vampirism, o condensare a celor mai importante aspecte ale unei psihopatologii complexe. Pe masura ce starea lui Simon s-a imbunatatit, s-au imbunatatit si dificultatile tatalui in relatie cu progresul fiului, cu semnele de incredere in sine si independenta ale baiatului. Interferenta si curiozitatea tatalui fata de dezvoltarea sexuala a baiatului mi-au dat nu o data motive sa ma tem de posibilitatea unei tulburari de personalitate de tip homosexual si masochist. In combinatie cu problemele pe care le avea la scoala cu ceilalti copii, ai caror victima era, atitudinea tatalui fata de sexualitatea lui incipienta, si conflictele sale cu agresivitatea si sexualitatea, l-ar fi putut impinge cu usurinta catre masochism.
In transfer, cand a simtit ca s-a atasat de mine si cand nuantele relatiei au fost de natura homosexuala, el a luptat impotriva lor regresand la o faza timpurie care i-a permis sa actioneze intr-un mod mai infantil si asexual, fapt care ar fi explicat probabil aspectul oral si al fantasmei vampirice. Analiza nu a adus probe in favoarea unor fixatii orale, iar istoria sa nu sugera dificultati la acest nivel. Unele din temerile lui cu privire la acestea se bazau pe idei extrem de primitive si irationale. Trebuie deasemenea sa includ aici anumite aspecte ale relatiei sale cu mama, care ar sugera un tip de relatie orala. In cazul sau relatia cu tatal era cea care ii provoca suferintele si preocuparile. Desi fantasma lui Dracula era folosita compulsiv in primul rand ca o aparare impotriva fantasmelor de masturbare si conflictelor servea, deasemenea, gratificarii impulsurilor sale violente si sexuale fata de fiecare membru al familiei.
Asemanarea dintre defectul congenital al fratelui si unul dintre cele mai eficiente mijloace folosite pentru a ucide vampiri, nu a scapat acestui baiat foarte inteligent, cu capacitati neobisnuite de a fi constient de problemele sale.
Cazul al doilea: Acest extrem de inteligent barbat, critic de arta, a venit in analiza datorita faptului ca persistentele si variatele tulburari psihosomatice (printre ele herpesul genital) au contribuit la declansarea unei depresii. In analiza acestui pacient, care a durat trei ani, au aparut trasaturi orale anale si sado-masochiste de o considerabila importanta. In acelasi timp tendinta sa de a se implica in relatii cu femei deja maritate sau in relatie cu un alt barbat, era o reflectare a conflictelor sale oedipiene nerezolvate care au influentat relatia cu parintii sai. Prezenta constanta a sangelui in visele sale, l-a condus treptat la marturisirea dificila a unor fantasme vampirice de masturbare si de perversiune prea complicate pentru a fi descrise aici, care constau in atractia sa fata de sangele menstrual.
Cazul al treilea : Acest tanar barbat de 25 de ani care a venit in analiza la varsta de 21 de ani, prezenta accentuate trasaturi de caracter orale si anale. Nascut dintr-un tata varstnic si aristocrat si o mama cu 20 de ani mai tanara, el si-a inceput sedinta povestindu-mi ca noaptea trecuta a fost sa vizioneze o reprezentatie a piesei lui Tennesee Williams, "Un tramvai numit dorinta". El a citat in spaniola (pacientul este francez) faimoasa fraza : "Ghirlande pentru morti!" (Coronas para los muertos!). Imediat dupa aceasta el a ajuns in starea in care a spus ca opusul mortii este dorinta. Blanche Dubois, a continuat el, este un vampir ale carei sarutari scot viata din barbati, ca in scena in care un tanar barbat ii aduce o scrisoare, iar ea ii cere sa o sarute. Cand, mai tarziu, in sedinta, am sugerat ca vampirul la care se referea era el insusi care incerca sa se hraneasca cu mine (sedinta a avut loc intr-o sambata, cand am acceptat sa-l vad datorita insistentei sale), urmatoarea sa asociatie a fost cu masturbarea. El a incheiat spunand ca daca ar putea sa-mi smulga secretul analizei si-ar putea continua drumul sau, abandonandu-ma ca pe un obiect inutil. El a continuat despre masturbare, spunandu-mi ca ori de cate ori se masturba se simtea mai viu, in acelasi fel in care se simte vampirul dupa ce bea sange. Femeile (cu care pacientul se identifica in mod frecvent) sug sangele barbatilor, slabindu-i si distrugandu-i in acest proces. El a continuat povestindu-mi despre temerile lui ca-si va pierde tineretea, ca pielea sa se va rida si mi-a vorbit despre frecventa sa fantasma ca este capabil sa zboare. El a incheiat toate acestea marturisindu-mi tendinta de a se imbraca in negru ca pe o confirmare a faptului ca el insusi era ca un vampir.
Vampirul nu inspira doar teroare ci si admiratie si invidie deoarece este posesorul unor puteri supranaturale, tinerete vesnica si forta de a domina oamenii, fata de care exercita un control fizic si mental. Presiunea de a controla si teama de a nu fi controlat, care se intalnesc in mod frecvent in psihanaliza, cresc in importanta daca incercam sa intelegem nu doar mitul vampirului ci si popularitatea lui la toate varstele. Magia si omnipotenta isi au originea in faza orala, in care toate fiintele umane au avut experienta protectiei si ajutorului unor fiinte omnipotente. Aceasta experienta nu este ferita de amintiri ale fricii provocata de aceste entitati protective. Deseori adultul se afla in situatii in care se simte tot atat de neajutorat ca si un copil; independent de circumstantele sau cauzele unei astfel de stari mentale, el tanjeste mai apoi dupa prezenta acestor prezente omnipotente a caror protectie si ajutor au fost in serviciul sau in copilarie. Am putea vorbi atunci despre o regresie la faza orala, o regresie la ideea de Dumnezeu, regresie care ar da nastere ideii de vampir ca o fiinta magica si protectoare. Cu alte cuvinte, vizitatorul nocturn al lui Simon, prietenul sau Dracula, este o figura in care fuzioneaza nevoia de a exprima doua faze ale dezvoltarii copilului cu trasaturi de caracter orale si isterice.
Vampirul tanjeste in inima sa dupa odihna eterna, de care in acelasi timp este terifiat, si aceasta stare este foarte bine descrisa in romanul lui Anne Rice. Ca si vampirii lui Polidori, ei exprima cu claritate dorinta de a se odihni vesnic si gelozia fata de muritorii pentru care moartea aduce eterna odihna si pe care vampirul ii distruge transformandu-i in fiinte ca el promitandu-le viata eterna, dar condamnandu-i sa nu cunoasca niciodata dezlegarea unei morti adevarate. Aceasta invidie mereu prezenta in dorinta de a-i corupe pe muritori si de a-i transforma in sclavii aceleiasi dependente este un fenomen des intalnit la adictivi, care pot fi priviti ca niste copii nefericiti, gelosi pe acei copii mai fericiti decat ei si pe care doresc sa-i corupa, transformandu-i in adictivi prin promisiunea inselatoare a unor placeri efemere care duc la distrugerea finala. Tendintele sadic-orale sunt deseori asemenea celor ale vampirului si le observam deseori la acele tipuri de pacienti care cer si necesita o mare atentie, care nu-si lasa obiectele si adera la ele ca intr-o suctiune. Aceasta invidie este intalnita si in personajele lui Anne Rice ca si in ultima prezentare a vampirului lui Polidori, produs al adularii si invidiei sale fata de Lordul Byron.
Nevoia de a repeta aceeasi crima de o mie de ori, rezistenta impotriva ei, lupta cu sinele si cu atractia fatala, sunt trasaturi comune nu doar adictivilor ci si unor perversiuni sexuale, in special a homosexualitatii, in care compulsia de a repeta acelasi act este irezistibila, ca si conflictele masturbatorii ale anumitor pacienti printre care copilul descris in primul caz. Personajul literar care exprima cel mai bine conflictul continuu este probabil vampirul Lesat, din romanul cu acelasi titlu al lui Anne Rice. Acest personaj se apara de dorintele, anxietatile si temerile pre-oedipiene la care il condamna solitudinea conditiei sale, prin mijloacele unor sexualizari perverse si uneori incestuoase ale relatiilor sale de obiect.
Discutand cazul micului Hans, Fliess introduce ideea importantei unor pierderi minore de sange. El sugereaza ca atunci cand sangele este oprit, fie imaginar fie real, aceasta poate fi un element tipic al fantasmei primare de castrare; el citeaza exemple variate care exemplifica aceasta posibila ipoteza. El incheie cu urmatoarea intrebare: "Este restrictia sangerarii un element ce distinge castrarea de asasinare?" In cazul lui Simon, fantasma vampirului sau apare in timpul fazei sale falice de dezvoltare, ce coincide cu nasterea fratelui sau mai mic. Aceste faze ce au persistat in timpul fazei oedipiene si dincolo de ea, in timpul latentei, sunt legate de dorinta de a obtine obiecte sangeroase si interzise stict: mama sa. Aceste trasaturi falice si oedipiene domina tabloul patologic si formeaza un contrast clar cu celelalte doua cazuri, in care componenta sadic-orala se arata mult mai clar in simptome si asociatiile revelate de tratamentul psihanalitic.
Reprezentarea simbolica a sangelui trebuie intotdeauna investigata mai departe, deoarece este cheia fundamentala a unei intelegeri mai bune a patologiei pe care o presupune. In cazul lui Simon, visele oedipiene, anxietatea de castrare si agresivitatea continuta in fantasmele sale sunt toate exemple ale conflictelor variate nerezolvate care pot fi vazute ca simboluri ale starii mentale a pacientului, ca si in cazul fantasmei cu Dracula a copilului.
Fantasma intalnirii cu mortul, vazuta acum in perspectiva urii, poate fi clarificata: mecanismul este identic cu cel al terorilor copilariei declansate de frica de represalii pentru ca a facut sau gandit ceva rau. Oricine a refulat sentimentele de ura este predispus la vise rele cosmaruri sau la teama de a intalni spirite rele, reveland astfel frica de a fi pedepsit de persoana fata de care a avut aceste intentii. In cazul lui Simon si a fantasmelor lui cu vampiri, aceste dorinte negative, aceste dorinte rele care joaca un rol atat de important in inconstient, isi aveau originea in realitate in dorintele de moarte ale copilului fata de tatal sau si fratele sau, rivalul sau nascut cu o gaura in inima, fapt ce explica imediat conexiunea cu Dracula, care putea fi ucis prin infigerea unei tepe in inima sa. In general am putea spune ca marea abundenta de dorinte criminale explica atitudinea fata de supranatural, atitudine care este un amestec de fascinatie si teroare si explica sentimentele strans legate de iubire si ura fata de mitul vampirului.
Freud ne spune ca emotiile care ating un anumit nivel al intensitatii, inclusiv sentimentul ororii, au un efect asupra sexualitatii. Conotatiile sexuale atribuite vampirului nu ar fi decat o proiectie a dorintrlor sexuale reprimate. In cartea sa "Cosmarurile", Ernst Jones explica astfel ideea conform careia vampirul se poate transforma dupa dorinta in variate animale, de exemplu liliac, vulturi, lupi, pisici etc. Caracterul seductiv si mental al vampirului isi gaseste exprimarea perfecta in lordul Ruthven, lordul satanic al lui Polidori si al lui Lady Caroline Lamb, din romanul sau "Glenarvon"(1816), un personaj clar inspirat de lordul Byron, iubitul ei.
Incestul este o tema perpetua care apare in toate operele lui Anne Rice, viata lordului Byron, cele trei cazuri citate aici si in anumite credinte populare cu privire la cauzele vampirismului. Toate se refera la practicarea unor activitati interzise, unele mai mult sau mai putin deghizate, cum ar fi ideea de a lucra Duminica , sau aceea de a fuma la festivaluri religioase importante, si altele, mai clare, cum ar fi intretinerea unor relatii sexuale cu bunica.
Ernst Jones leaga fantasma suptului sangelui de idei canibale pe de-o parte si pe de alta parte de sexualitate. In opinia sa vizitele nocturne ale vampirului si varsarea de sange pot fi legate de visele ude, dupa cum o confirma multe legende folclorice ale lumii. El continua spunandu-ne ca amestecul de sadism si ura formeaza o parte a explicatiei acestor fantasme in care un spirit care ne viziteaza noaptea poate infrange vointa si fiinta noastra si prin imbratisari pline de dragoste ne poate lua viata. Cand aspecte mai normale ale sexualitatii sunt refulate exista tendinta de a regresa la stadii mai timpurii ale dezvoltarii. Sadismul este unul din principalele stadii si una din initialele forme ale sadismului, sadismul oral, joaca un rol important in mitul vampirului. Primul stadiu acela al suptului care il precede pe cel al muscatului, este cel mai strans legat de aspectul de dragoste al relatiei, in timp ce sadismul ar fi strans legat de elementul muscaturii din ritualul vampiric.
Sa fie doar fascinatia pentru macabru cea care a asigurat supravietuirea si importanta prezenta a acestui mit? Poate fi el explicat doar ca un atavism? Sa fie doar instinctele mortii sau ale distrugerii cele care au dat substanta extensiei universale ale mitului vampirului? Sau, poate, putem sa spunem ca doar natura perversa a omului este capabila sa nasca imaginea vampirului in orice faza a dezvoltarii sale ca o incarnare a raului si o antiteza a binelui. Posibil sa fie asa dar sunt si multe alte mijloace variate pentru a exprima aceasta, de obicei legate de o cultura specifica in care imaginea vampirului transcende aceste granite cu o rara universalitate. Nu ar fi lipsit de logica sa presupunem ca acest mit are implicatii mult mai mari decat cele evidente si nici sa presupunem ca semnificatia si persistenta sa universala sugereaza radacini care patrund profund in evolutia miezului esentei noastre psihice. Imaginea vampirului pare sa simbolizeze dihotomia dintre natura noastra animalica si esenta noastra sociala de fiinta umana si sa reprezinte dorinta de a cuceri secretul vietii folosind metodele unu animal salbatic. Vampirul simbolizeaza dorinta omniprezenta de a cuceri secretul vietii si, in acelasi timp, de a ingloba elementele reinnoirii vietii insesi. Pe de alta parte, negativul aceleiasi monede este simbolizat de teribila dorinta de a supravietui care l-ar face fara nici cea mai mica participare emotionala sa distruga o fiinta umana pentru a-si conserva propria existenta. Daca frica de moarte poate fi comparata cu frica de inconstient si daca viata are similaritatile ei cu aspectul cald al sangelui care curge dintr-o fiinta umana, vampirul ar putea fi vazut ca o proiectie a luptei pentru viata. In fond, intr-unul din cele mai sacre ritualuri din cultura noastra vestica, Euharistia, bem vinul care reprezinta sangele lui Hristos pentru a ne reinnoi pe noi si a arata simbolic triumful fortelor vietii impotriva mortii, ale fortelor binelui impotriva fortelor raului.
In incheiere as dori sa ma refer inca o data la Fenichel care in contributia sa la intelegerea dinamicii vampirismului se refera doar la componenta oral-sadica si descrie oameni din care cineva poate cu usurinta sa-si extraga energia. Aceasta contrasteaza cu cealalta imagine a vampirului mai curand atractiv, seducator, vampirul Byron, magic si supranatural cu toata fascinatia pe care o exercita asupra fiintelor umane, simpli muritori. Conform legendei este adevarat ca anumiti oameni incearca sa reziste aparitiei vampirului dar altii sucomba frecvent, pier frecvent intr-un astfel de mod care face ca imaginea fascinatiei fata de rau sa apara imediat in minte. Mai presus de orice, daca tinem seama de toate remediile de tip religios care sunt folosite ca principale arme pentru a distruge vampirul. Vampirismul ca un pacat mortal este continut in imaginea care apare cel mai des in minte, aceea a naturii perverse sau a esentei actului vampiric in care muscatura si suptul sangelui produc o senzatie orgasmica care depaseste actul normal al coitului.
