Trăim într-o lume în care vampirii ne-au invadat.
Şi mă gândesc strict la cărţile şi la filmele cu şi despre vampiri. De fapt, cărţile au fost primele, iar pe baza lor au fost create filmele, respectiv serialele.
Dar să ne întoarcem puţin în timp. Perioada secolelor XVII-XVIII surprinde Europa de Est în completă isterie a vampirismului. Cei mai renumiţi vampiri europeni sunt upirul rus, vârcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Însă spre deosebire de upiri sau de vârcolaci, strigoii erau nevoiţi să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pământ. Într-o primă fază, strigoii erau invizibili şi îşi manifestau prezenţa prin mutarea unor obiecte sau prin furtul mâncării. După o anumită perioadă de timp ei deveneau vizibili, luând înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se credea despre ei că nu părăseau casa în care au ajuns prima dată şi că se hrăneau cu sânge. În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiau în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani puteau trăi oriunde, luând înfăţişare umană şi începând, practic, o nouă viaţă.
Conform mitologiei, fiecare vampir a fost la un momentdat om. Vampirii se hrăneau cu sânge şi vânau numai noaptea. De obicei, erau beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcau victimele de gât.
Fie aveau o imaginaţie bogată, fie erau strămoşii televiziunii româneşti, :D oamenii acelor timpuri se plângeau permanent autorităţilor cu privire la prezenţa vampirilor; se ajunsese chiar să se deshumeze morţii. Iar această nebunie a dus chiar la realizarea unor studii academice, studii ce l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker în scrierea cunoscutei sale cărţi- “Dracula”. În ciuda faptului că e departeeeeee de realitate, cartea a prins la public, acţiunea fiind plasată în Transilvania, într-o regiune plină de mister, bazându-se pe brutalitatea caracteristică şi bine-cunoscută a lui Vlad Ţepeş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu