VAMPIRUL

VAMPIRUL

Luis Rodrigues DE LA SIERRA

"El poseda in cel mai inalt grad acel instinct demonic si acea aparenta care-i influenta pe ceilalti, independent de ratiune... (Goethe, Conversatii cu Eckerman.)
"El nu credea in nimic, cu exceptia viciului insasi si a unui zeu viu care exista pentru singurul scop de a face posibila satisfactia fata de rau." (Flaubert, Portretul Lordului Byron).

Vampirul este unul dintre cele mai vechi mituri populare, cu nenumarate legaturi cu alte legende si superstitii. In acelasi timp imaginea este interconectata cu o multitudine de perversiuni. Este vorba despre un mit universal deoarece nu este specific pentru nici o traditie culturala. Toate acestea ar indica existenta unei reprezentari psihice a mitului, necesare proiectiei si diseminari, o reprezentare care a existat din cele mai indepartate timpuri si care poate fi considerata ca fiind una din cele mai arhaice imagini pe care le cunoastem.
O simpla privire aruncata variatelor mitologii celor din trecut reveleaza tendintele vampirice ale multora din zeii creati de om. Putem gasi toate acestea in legendele si mitologiile grecilor si romanilor, ca si in restul Europei, Asia si in unele parti din Africa. Toti acesti zei erau cu totii dedati bautului si suptului sangelui. In mod similar intalnim un intreg grup de zeitati in lamaismul tibetan, Vajra, care beau sange pentru a obtine controlul asupra vietii si mortii. Intr-una din cele mai vechi povesti pastrate, legenda lui Ghilgames, erou al unei povestiri babiloniene, tema vampirului apare deja cu caracteristicile descrise intr-o maniera atat de precisa incat pare sa fie identica cu cea a acelor vampiri din evul mediu si din timpurile mai apropiate prezentului. Ca mai veche descriere a unui vampir apare pe un vas preistoric asirian. Imaginea arata un om copuland cu un vampir fara cap. In Mexico pre-columbian vampirii apar sub numele de "sihuateteo", este vorba despre femei care au murit la nasterea copiilor. Vampirul chinez, Ching Shih, frecvent citat in povestile dinastiei T'ang, isi are originile intr-un trecut mai indepartat si are o asemanare mult mai mare cu corespondentul sau Occidental. Este foarte posibil ca mitul vampirului sa fi venit in Europa Occidentala prin India, via Turcia si Balcani.
Vampirul, unul dintre cele mai revelatoare si fertile mituri ale timpului nostru, isi face pentru prima oara intrarea triumfala in literatura europeana intr-una din lucrarile lui Byron. Insusi lordul Byron a fost un prototip ideal pentru toti vampirii care au existat sau vor exista; aristocrat prin nastere, puternic si seductiv, libertinul cinic si erudit al Vechiului Regim traia in el. El a anticipat in multe privinte barbatul narcisic si decadent al sfarsitului de secol. In vesnica lui cautare de senzatii noi, Byron a transformat incalcarea valorilor intr-o valoare pozitiva, ilustrand prin viata sa si prin operele sale rasturnarea completa a valorilor traditionale produsa de revolutia franceza. La celebra inrunire ce a intampinat nasterea lui Frankestein, in vila Diodati, casa lui Byron aflata la tarmurile lacului Leman, poetul a conceput faimosul sau eseu "Fragment dintr-un roman" care a fost publicat ca un postscriptum la "Mazepp" in 1819. Aceasta a fost replica sa la o povestire ("Vampirul") scrisa de John Polidori (London 1819). Profitand de absenta lui Byron, Polidori a inceput sa dezvolte un concept schitat de Byron, plagiindu-i ideea si devenind astfel primul vampir literar, care si-a extras inspiratia in intregime de la marele poet.
Goethe, Baudelaire si Le Fanu (Carmilla, 1872) toti acestia au scris despre vampir, nu mai vorbim de Bram Stoker creatorul lui Dracula (1897). Printre cei care au marcat inceputurile acestei traditii a vampirismului literar trebuie sa-l includem si pe marchizul de Sade. In "Justine", placerea obtinuta de unul din personaje la vederea sangelui curgand din venele unei victime, este detaliata explicit. Cu rare exceptii tema vampirului este in mod evident absenta din literatura psihanalitica. Totusi imi vin in minte, imediat, doi autori : Ernst Jones si Otto Fenichel. In cartea lui referitoare la cosmaruri, Ernst Jones dedica un intreg capitol acestei teme, oferind astfel un punct de vedere psihanalitic si cea mai intinsa tratare a temei intalnita pana acum. Ernst Jones a descris vampirul ca pe un "spirit nocturn care il prinde pe cel adormit intr-o imbratisare care il va seca de sangele sau: in mod evident acesta apare ca un produs cosmarului". In cartea sa "Teoria psihanalitica a nevrozelor", Fenichel descrie sexualitatea infantila notand frecventa cu care "putem observa fantasme de sugere de un tip oral sadic directionate impotriva obiectelor" si continua folosind cuvantul vampir cu privire la acestea.
Dictionarul de limba spaniola al Academiei regale da trei definitii ale cuvantului vampir; una dintre ele este un termen zoologic care nu are nici o legatura cu subiectul nostru. Iata-le pe celelalte doua.
1. Vampirul, o fantoma sau un les care, in conformitate cu credinta populara din anumite tari, invie oaptea pentru a suge sangele celor vii, incetul cu incetul, pana cand acestia mor.
2. Vampirul, o persoana necinstita, imorala care se imbogateste prin mijloace imorale sugand sangele vital al oamenilor.
Dictionarele psihiatrice adauga primei definitii stimularea sexuala si gratificarea care sunt derivate din suptul sangelui. In general cand cineva se refera la vampirism in cercurile psihanalitice asocierea imediata care ne vine in minte este fantasma psihotica. Din punctul de vedere al acestei lucrari in afara de cele doua surse citate mai intai, literara si psihanalitica, abordarea mea asupra vampirismului este bazata pe observatii empirice ale culturii populare, probabil cea mai importanta sursa pe care noi psihanalistii o putem folosi alimentandu-ne direct din acest izvor de cunoastere. Ma voi stradui, deasemenea, sa descriu cateva observatii clinice facute de-a lungul anilor in practica mea psihiatrica si psihanalitica. Majoritatea publicatiilor psihanalitice care au incercat sa formuleze dinamica acestui mit de care ne ocupam au folosit perspectiva oral sadica. Totusi, mitul sau fantasma vampirului este extrem de complexa si pare sa constituie o condensare a unei sfere mai largi de conditii psihopatologice. Daca este sigur ca in fantasmele delirante ale psihoticilor si a cazurilor borderline severe, figura unui neobosit si vorace persecutor, "vampirul apare neobosit si frecvent, atentia mea a fost intotdeauna de faptul ca aceiasi fantasma poate fi gasita intr-o forma foarte diferita la un tip de pacienti cu o psihopatologie mult mai putin severa si care si-ar avea originea intr-o etapa de dezvoltare mult mai tarzie, fiind mult mai aproape de nevroza decat de psihoza. Cazurile efective de vampirism sunt foarte rare, dar continutul vampiric al multor dorinte si fantasme poate fi vazut ca formatiune reactionala, ca sublimare si, intr-o forma mult mai clara, in vise. Fantasme asemanatoare de varsare de sange sau de bataie pana la sange sunt des intalnite in analiza nevroticilor. Desi ei pot simti nevoia sa muste, de exemplu in timpul actului sexual, aceasta dorinta ramane un gand care tine de fantasma niciodata pus in act. As vrea, deasemenea, sa citez cateva exemple de activitati care tin de vampirism si pe care nimeni nu le-ar considera patologice : fantasma Euharistiei in care este baut sangele lui Hristos precum si obiceiul de a ne suge un deget taiat¹. Un aspect controversat al mitului vampirului este acela ca el poate fin inteles ca o fantasma ce intrupeaza nivele variate ale dezvoltarii; de exemplu il putem situa in faza oedipiana. In aceasta faza, vampirul este ca un rapitor al femeilor, care omoara si ia in sclavie pe toti barbatii care ii taie calea. Vampirul descris in Nosferatul (filmul lui Herzog) este un vampir intr-o stare depresiva care regreseaza la un nivel anterior al dezvoltarii sexuale (sado-masochismul etapelor sadic-anale si oral-sadice). Bogatia nuantelor psihopatologice ale vampirului este nelimitata. Pentru a cita doar cateva exemple: apropierea de psihopatologia nevroticului, a celor adictivi si a unor perversiuni sexuale (inainte de toate homosexualitatea masculina si cea feminina). Destul de ciudat, aceste ultime teme sunt rar mentionate in literatura psihanalitica, in vreme ce fictiunea contemporana este plina de referinte aluzii la conexiunile stranse dintre vampirism si perversiunea sexuala. Nu este accidental faptul ca vampirul este frecvent prezent pe ecrane sau in romane ca o figura de o seductie irezistibila, exercitandu-si puterea asupra ambelor sexe in mod egal. Printre aceste lucrari as vrea sa mentionez Un interviu cu un vampir realizat de catre Anne Rice si Lumina de la capatul tunelului realizat de Skiper si Spector. Printre filme, "Indragostitii vampiri Mircalla", "Dansul vampirilor" de Roman Polanski si "Fiicele intunericului" de Harry Kumel merita atentia noastra. Pentru a ilustra cateva din aceste puncte, as dori sa mentionez trei cazuri clinice ca exemple de patologii cu origini diferite.

Primul caz: cand a venit pentru o prima consultati cu mine, copilul avea 10 ani. El a venit deoarece avea nevoie de ajutor. Aceasta datorita dificultatilor de invatare, pe de o parte, si a relatiilor cu colegii sai, pe de alta parte, deoarece colegii erau foarte preocupati, constant, sa ii faca necazuri. Iata ce a spus el: "pot sa iti spun absolut orice fara ca tu sa spui altcuiva? Ma asculti cu adevarat ? Nu am venit aici doar pentru ca ceilalti copii ma chinuie ... nu am mai spus nimanui despre aceste cosmaruri pe care le am in fiecare noapte. Tu intelegi ce vreau sa spun prin Dracula? El incearca sa ma prinda si este inconjurat de armata sa de copii recrutati dintre cei demni de a fi blamati. Dracula incearca sa recruteze acesti copii pentru armata sa. El ii ameninta pe toti cei care nu vor sa i se alature ca ii va transforma in vampiri". 18 luni mai tarziu, acest copil spunea: "haide, tu stii sigur ca Dracula nu va veni niciodata. Ti-am spus deja ca el a plecat de tot. Desigur, Dracula obisnuia sa imi faca tot felul de probleme dar tot el obisnuia sa imi faca placere. Tu trebuie sa fi auzit ca daca esti singur numai gandul la Dracula te face sa fii foarte inspaimantat dar el era deasemenea prietenul meu intim si foarte puternic". Acest copil a fost in analiza de doi ani si jumatate. El are acum 16 ani si vine sa ma mai vada din cand in cand. In prezent el este un adolescent cu probleme normale pentru varsta sa cu un comportament adecvat la scoala si eliberat de orice probleme majore. Parintii sai au decis sa il aduca la mine in urma unei consilieri la care au participat in incercarea de a-si rezolva niste probleme de cuplu. Problema lui Simon cu tatal sau era foarte asemanatoare cu relatia acestuia din urma cu sotia lui: relatia era caracterizata in principal de o lipsa de sensibilitate fata de nevoile fiului sau si continea un puternic aspect de sado-masochism si homosexualitate. Fantasma vampirului pe care copilul a descris-o initial ca pe un cosmar, s-a dovedit a fi o serie de fantasme de zi si de noapte pe care le avea intins in patul sau. Nu mi-a luat prea mult timp pana sa imi dau seama ca era vorba de o fantasma de masturbare cu originea in a doua sarcina a mamei. Fratele sau, cu trei ani si zece luni mai mic decat el, a fost nascut cu o deficienta congenitala a inimii (un defect al septului ventricular). Incetul cu incetul, Simon si cu mine am inteles natura polimorfica a acestei fantasme de vampirism, o condensare a celor mai importante aspecte ale unei psihopatologii complexe. Pe masura ce starea lui Simon s-a imbunatatit, s-au imbunatatit si dificultatile tatalui in relatie cu progresul fiului, cu semnele de incredere in sine si independenta ale baiatului. Interferenta si curiozitatea tatalui fata de dezvoltarea sexuala a baiatului mi-au dat nu o data motive sa ma tem de posibilitatea unei tulburari de personalitate de tip homosexual si masochist. In combinatie cu problemele pe care le avea la scoala cu ceilalti copii, ai caror victima era, atitudinea tatalui fata de sexualitatea lui incipienta, si conflictele sale cu agresivitatea si sexualitatea, l-ar fi putut impinge cu usurinta catre masochism.
In transfer, cand a simtit ca s-a atasat de mine si cand nuantele relatiei au fost de natura homosexuala, el a luptat impotriva lor regresand la o faza timpurie care i-a permis sa actioneze intr-un mod mai infantil si asexual, fapt care ar fi explicat probabil aspectul oral si al fantasmei vampirice. Analiza nu a adus probe in favoarea unor fixatii orale, iar istoria sa nu sugera dificultati la acest nivel. Unele din temerile lui cu privire la acestea se bazau pe idei extrem de primitive si irationale. Trebuie deasemenea sa includ aici anumite aspecte ale relatiei sale cu mama, care ar sugera un tip de relatie orala. In cazul sau relatia cu tatal era cea care ii provoca suferintele si preocuparile. Desi fantasma lui Dracula era folosita compulsiv in primul rand ca o aparare impotriva fantasmelor de masturbare si conflictelor servea, deasemenea, gratificarii impulsurilor sale violente si sexuale fata de fiecare membru al familiei.
Asemanarea dintre defectul congenital al fratelui si unul dintre cele mai eficiente mijloace folosite pentru a ucide vampiri, nu a scapat acestui baiat foarte inteligent, cu capacitati neobisnuite de a fi constient de problemele sale.

Cazul al doilea: Acest extrem de inteligent barbat, critic de arta, a venit in analiza datorita faptului ca persistentele si variatele tulburari psihosomatice (printre ele herpesul genital) au contribuit la declansarea unei depresii. In analiza acestui pacient, care a durat trei ani, au aparut trasaturi orale anale si sado-masochiste de o considerabila importanta. In acelasi timp tendinta sa de a se implica in relatii cu femei deja maritate sau in relatie cu un alt barbat, era o reflectare a conflictelor sale oedipiene nerezolvate care au influentat relatia cu parintii sai. Prezenta constanta a sangelui in visele sale, l-a condus treptat la marturisirea dificila a unor fantasme vampirice de masturbare si de perversiune prea complicate pentru a fi descrise aici, care constau in atractia sa fata de sangele menstrual.

Cazul al treilea : Acest tanar barbat de 25 de ani care a venit in analiza la varsta de 21 de ani, prezenta accentuate trasaturi de caracter orale si anale. Nascut dintr-un tata varstnic si aristocrat si o mama cu 20 de ani mai tanara, el si-a inceput sedinta povestindu-mi ca noaptea trecuta a fost sa vizioneze o reprezentatie a piesei lui Tennesee Williams, "Un tramvai numit dorinta". El a citat in spaniola (pacientul este francez) faimoasa fraza : "Ghirlande pentru morti!" (Coronas para los muertos!). Imediat dupa aceasta el a ajuns in starea in care a spus ca opusul mortii este dorinta. Blanche Dubois, a continuat el, este un vampir ale carei sarutari scot viata din barbati, ca in scena in care un tanar barbat ii aduce o scrisoare, iar ea ii cere sa o sarute. Cand, mai tarziu, in sedinta, am sugerat ca vampirul la care se referea era el insusi care incerca sa se hraneasca cu mine (sedinta a avut loc intr-o sambata, cand am acceptat sa-l vad datorita insistentei sale), urmatoarea sa asociatie a fost cu masturbarea. El a incheiat spunand ca daca ar putea sa-mi smulga secretul analizei si-ar putea continua drumul sau, abandonandu-ma ca pe un obiect inutil. El a continuat despre masturbare, spunandu-mi ca ori de cate ori se masturba se simtea mai viu, in acelasi fel in care se simte vampirul dupa ce bea sange. Femeile (cu care pacientul se identifica in mod frecvent) sug sangele barbatilor, slabindu-i si distrugandu-i in acest proces. El a continuat povestindu-mi despre temerile lui ca-si va pierde tineretea, ca pielea sa se va rida si mi-a vorbit despre frecventa sa fantasma ca este capabil sa zboare. El a incheiat toate acestea marturisindu-mi tendinta de a se imbraca in negru ca pe o confirmare a faptului ca el insusi era ca un vampir.
Vampirul nu inspira doar teroare ci si admiratie si invidie deoarece este posesorul unor puteri supranaturale, tinerete vesnica si forta de a domina oamenii, fata de care exercita un control fizic si mental. Presiunea de a controla si teama de a nu fi controlat, care se intalnesc in mod frecvent in psihanaliza, cresc in importanta daca incercam sa intelegem nu doar mitul vampirului ci si popularitatea lui la toate varstele. Magia si omnipotenta isi au originea in faza orala, in care toate fiintele umane au avut experienta protectiei si ajutorului unor fiinte omnipotente. Aceasta experienta nu este ferita de amintiri ale fricii provocata de aceste entitati protective. Deseori adultul se afla in situatii in care se simte tot atat de neajutorat ca si un copil; independent de circumstantele sau cauzele unei astfel de stari mentale, el tanjeste mai apoi dupa prezenta acestor prezente omnipotente a caror protectie si ajutor au fost in serviciul sau in copilarie. Am putea vorbi atunci despre o regresie la faza orala, o regresie la ideea de Dumnezeu, regresie care ar da nastere ideii de vampir ca o fiinta magica si protectoare. Cu alte cuvinte, vizitatorul nocturn al lui Simon, prietenul sau Dracula, este o figura in care fuzioneaza nevoia de a exprima doua faze ale dezvoltarii copilului cu trasaturi de caracter orale si isterice.
Vampirul tanjeste in inima sa dupa odihna eterna, de care in acelasi timp este terifiat, si aceasta stare este foarte bine descrisa in romanul lui Anne Rice. Ca si vampirii lui Polidori, ei exprima cu claritate dorinta de a se odihni vesnic si gelozia fata de muritorii pentru care moartea aduce eterna odihna si pe care vampirul ii distruge transformandu-i in fiinte ca el promitandu-le viata eterna, dar condamnandu-i sa nu cunoasca niciodata dezlegarea unei morti adevarate. Aceasta invidie mereu prezenta in dorinta de a-i corupe pe muritori si de a-i transforma in sclavii aceleiasi dependente este un fenomen des intalnit la adictivi, care pot fi priviti ca niste copii nefericiti, gelosi pe acei copii mai fericiti decat ei si pe care doresc sa-i corupa, transformandu-i in adictivi prin promisiunea inselatoare a unor placeri efemere care duc la distrugerea finala. Tendintele sadic-orale sunt deseori asemenea celor ale vampirului si le observam deseori la acele tipuri de pacienti care cer si necesita o mare atentie, care nu-si lasa obiectele si adera la ele ca intr-o suctiune. Aceasta invidie este intalnita si in personajele lui Anne Rice ca si in ultima prezentare a vampirului lui Polidori, produs al adularii si invidiei sale fata de Lordul Byron.
Nevoia de a repeta aceeasi crima de o mie de ori, rezistenta impotriva ei, lupta cu sinele si cu atractia fatala, sunt trasaturi comune nu doar adictivilor ci si unor perversiuni sexuale, in special a homosexualitatii, in care compulsia de a repeta acelasi act este irezistibila, ca si conflictele masturbatorii ale anumitor pacienti printre care copilul descris in primul caz. Personajul literar care exprima cel mai bine conflictul continuu este probabil vampirul Lesat, din romanul cu acelasi titlu al lui Anne Rice. Acest personaj se apara de dorintele, anxietatile si temerile pre-oedipiene la care il condamna solitudinea conditiei sale, prin mijloacele unor sexualizari perverse si uneori incestuoase ale relatiilor sale de obiect.
Discutand cazul micului Hans, Fliess introduce ideea importantei unor pierderi minore de sange. El sugereaza ca atunci cand sangele este oprit, fie imaginar fie real, aceasta poate fi un element tipic al fantasmei primare de castrare; el citeaza exemple variate care exemplifica aceasta posibila ipoteza. El incheie cu urmatoarea intrebare: "Este restrictia sangerarii un element ce distinge castrarea de asasinare?" In cazul lui Simon, fantasma vampirului sau apare in timpul fazei sale falice de dezvoltare, ce coincide cu nasterea fratelui sau mai mic. Aceste faze ce au persistat in timpul fazei oedipiene si dincolo de ea, in timpul latentei, sunt legate de dorinta de a obtine obiecte sangeroase si interzise stict: mama sa. Aceste trasaturi falice si oedipiene domina tabloul patologic si formeaza un contrast clar cu celelalte doua cazuri, in care componenta sadic-orala se arata mult mai clar in simptome si asociatiile revelate de tratamentul psihanalitic.
Reprezentarea simbolica a sangelui trebuie intotdeauna investigata mai departe, deoarece este cheia fundamentala a unei intelegeri mai bune a patologiei pe care o presupune. In cazul lui Simon, visele oedipiene, anxietatea de castrare si agresivitatea continuta in fantasmele sale sunt toate exemple ale conflictelor variate nerezolvate care pot fi vazute ca simboluri ale starii mentale a pacientului, ca si in cazul fantasmei cu Dracula a copilului.
Fantasma intalnirii cu mortul, vazuta acum in perspectiva urii, poate fi clarificata: mecanismul este identic cu cel al terorilor copilariei declansate de frica de represalii pentru ca a facut sau gandit ceva rau. Oricine a refulat sentimentele de ura este predispus la vise rele cosmaruri sau la teama de a intalni spirite rele, reveland astfel frica de a fi pedepsit de persoana fata de care a avut aceste intentii. In cazul lui Simon si a fantasmelor lui cu vampiri, aceste dorinte negative, aceste dorinte rele care joaca un rol atat de important in inconstient, isi aveau originea in realitate in dorintele de moarte ale copilului fata de tatal sau si fratele sau, rivalul sau nascut cu o gaura in inima, fapt ce explica imediat conexiunea cu Dracula, care putea fi ucis prin infigerea unei tepe in inima sa. In general am putea spune ca marea abundenta de dorinte criminale explica atitudinea fata de supranatural, atitudine care este un amestec de fascinatie si teroare si explica sentimentele strans legate de iubire si ura fata de mitul vampirului.
Freud ne spune ca emotiile care ating un anumit nivel al intensitatii, inclusiv sentimentul ororii, au un efect asupra sexualitatii. Conotatiile sexuale atribuite vampirului nu ar fi decat o proiectie a dorintrlor sexuale reprimate. In cartea sa "Cosmarurile", Ernst Jones explica astfel ideea conform careia vampirul se poate transforma dupa dorinta in variate animale, de exemplu liliac, vulturi, lupi, pisici etc. Caracterul seductiv si mental al vampirului isi gaseste exprimarea perfecta in lordul Ruthven, lordul satanic al lui Polidori si al lui Lady Caroline Lamb, din romanul sau "Glenarvon"(1816), un personaj clar inspirat de lordul Byron, iubitul ei.
Incestul este o tema perpetua care apare in toate operele lui Anne Rice, viata lordului Byron, cele trei cazuri citate aici si in anumite credinte populare cu privire la cauzele vampirismului. Toate se refera la practicarea unor activitati interzise, unele mai mult sau mai putin deghizate, cum ar fi ideea de a lucra Duminica , sau aceea de a fuma la festivaluri religioase importante, si altele, mai clare, cum ar fi intretinerea unor relatii sexuale cu bunica.
Ernst Jones leaga fantasma suptului sangelui de idei canibale pe de-o parte si pe de alta parte de sexualitate. In opinia sa vizitele nocturne ale vampirului si varsarea de sange pot fi legate de visele ude, dupa cum o confirma multe legende folclorice ale lumii. El continua spunandu-ne ca amestecul de sadism si ura formeaza o parte a explicatiei acestor fantasme in care un spirit care ne viziteaza noaptea poate infrange vointa si fiinta noastra si prin imbratisari pline de dragoste ne poate lua viata. Cand aspecte mai normale ale sexualitatii sunt refulate exista tendinta de a regresa la stadii mai timpurii ale dezvoltarii. Sadismul este unul din principalele stadii si una din initialele forme ale sadismului, sadismul oral, joaca un rol important in mitul vampirului. Primul stadiu acela al suptului care il precede pe cel al muscatului, este cel mai strans legat de aspectul de dragoste al relatiei, in timp ce sadismul ar fi strans legat de elementul muscaturii din ritualul vampiric.
Sa fie doar fascinatia pentru macabru cea care a asigurat supravietuirea si importanta prezenta a acestui mit? Poate fi el explicat doar ca un atavism? Sa fie doar instinctele mortii sau ale distrugerii cele care au dat substanta extensiei universale ale mitului vampirului? Sau, poate, putem sa spunem ca doar natura perversa a omului este capabila sa nasca imaginea vampirului in orice faza a dezvoltarii sale ca o incarnare a raului si o antiteza a binelui. Posibil sa fie asa dar sunt si multe alte mijloace variate pentru a exprima aceasta, de obicei legate de o cultura specifica in care imaginea vampirului transcende aceste granite cu o rara universalitate. Nu ar fi lipsit de logica sa presupunem ca acest mit are implicatii mult mai mari decat cele evidente si nici sa presupunem ca semnificatia si persistenta sa universala sugereaza radacini care patrund profund in evolutia miezului esentei noastre psihice. Imaginea vampirului pare sa simbolizeze dihotomia dintre natura noastra animalica si esenta noastra sociala de fiinta umana si sa reprezinte dorinta de a cuceri secretul vietii folosind metodele unu animal salbatic. Vampirul simbolizeaza dorinta omniprezenta de a cuceri secretul vietii si, in acelasi timp, de a ingloba elementele reinnoirii vietii insesi. Pe de alta parte, negativul aceleiasi monede este simbolizat de teribila dorinta de a supravietui care l-ar face fara nici cea mai mica participare emotionala sa distruga o fiinta umana pentru a-si conserva propria existenta. Daca frica de moarte poate fi comparata cu frica de inconstient si daca viata are similaritatile ei cu aspectul cald al sangelui care curge dintr-o fiinta umana, vampirul ar putea fi vazut ca o proiectie a luptei pentru viata. In fond, intr-unul din cele mai sacre ritualuri din cultura noastra vestica, Euharistia, bem vinul care reprezinta sangele lui Hristos pentru a ne reinnoi pe noi si a arata simbolic triumful fortelor vietii impotriva mortii, ale fortelor binelui impotriva fortelor raului.
In incheiere as dori sa ma refer inca o data la Fenichel care in contributia sa la intelegerea dinamicii vampirismului se refera doar la componenta oral-sadica si descrie oameni din care cineva poate cu usurinta sa-si extraga energia. Aceasta contrasteaza cu cealalta imagine a vampirului mai curand atractiv, seducator, vampirul Byron, magic si supranatural cu toata fascinatia pe care o exercita asupra fiintelor umane, simpli muritori. Conform legendei este adevarat ca anumiti oameni incearca sa reziste aparitiei vampirului dar altii sucomba frecvent, pier frecvent intr-un astfel de mod care face ca imaginea fascinatiei fata de rau sa apara imediat in minte. Mai presus de orice, daca tinem seama de toate remediile de tip religios care sunt folosite ca principale arme pentru a distruge vampirul. Vampirismul ca un pacat mortal este continut in imaginea care apare cel mai des in minte, aceea a naturii perverse sau a esentei actului vampiric in care muscatura si suptul sangelui produc o senzatie orgasmica care depaseste actul normal al coitului.

Primii vampiri

Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de la asirienii si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, „cea care sterge”), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pintecele mamei, vina si adulti, sugea singele barbatilor tineri, provocind boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori, Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori – cu cap de leu. Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un alt zeu rau, care a infrint-o cindva pe Lamastu.

Lamastu este asociata cu Lilith, o figura proeminenta din unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar versiunea cea mai vehiculata a povestii este ca ar fi fost prima femeie. Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam si pe Lilith din pamint, din care cauza intre ei aparusera in curind neintelegeri. Lilith a refuzat sa i se mai supuna lui Adam si a plecat din Eden, nascindu-si propriii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi. Fiindca ea a refuzat, ingerii i-au promis ca-i vor ucide zilnic cite 100 de copiii pina cind va hotari sa se intoarca. Lilith, in schimb, a jurat ca va distruge copiii oamenilor. Imaginea lui Lilith ca ucigasa de copii, se pare ca a fost preluata direct din legenda despre Lamastu. Si Lilith este descrisa ca un demon cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea sa fure copiii nou-nascuti sau fetii din femeile insarcinate. Desi este descrisa ca o creatura terifianta, Lilith are calitati seducatoare. Evreii credeau ca ea vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (femeie-demon care intretine contacte sexuale cu barbatii, cind acestia dorm).

Grecii antici se temeau de niste creaturi asemanatoare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului - de sarpe. Intr-o versiune a legendei despre Lamia, aceasta a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a innebunit-o pe Lamia si ea si-a mincat toti copiii. Cind si-a dat seama ce a facut, Lamia s-a infuriat atit de tare, incit s-a transformat intr-un monstru nemuritor care, din gelozie, a inceput sa suga singele pruncilor. Grecii se temeau si de Empusai, fiica malefica a lui Hecate si zeita vrajitoriei. Aceasta, putind sa-si schimbe infatisarea, iesea noaptea din Hades (lumea subterana), sub forma unei femei frumoase, si seducea pastorii de pe cimp, devorindu-i. O creatura similara, Baobhan Sith, se face prezenta si in folclorul celtic.

Vampirii apar si in mitologia Asiei. Printre personajele de cosmar, descrise de folclorul indian, sint Rakshasa (o creatura care isi poate schimba forma si devoreaza copii) si Vetala. Ambii demoni preluau controlul asupra cadavrelor si atacau oamenii vii. Folclorul chinez ne spune ca unii morti pot sa se ridice din mormint si sa se intoarca in lume. Aceasta se intimpla atunci cind spiritul unei persoane (p’o) nu putea ajunge in lumea de dincolo, din cauza faptelor rele comise in timpul vietii. Spiritul, infuriat de soarta-i oribila, readucea trupul la viata si ataca oamenii noaptea. Un mort – deosebit de periculos, cunoscut si ca Kuang-shi (sau Chiang-shi), putea sa zboare si sa ia diverse forme. Acesta era acoperit de par alb, avea ochi rosii, stralucitori, si isi musca victimele cu dintii ascutiti.

Triburile nomade si negustorii au raspindit diferite legende despre vampiri in intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Cu timpul, diversele elemente ale acestor povesti se combinau, creind alte mituri despre vampiri.

VAMPIRII SUBIECTE DE CARTE SI FILM

Figura vampirului, aşa cum o cunoaştem astăzi, este o invenţie de dată recentă, fiind opera lui Bram Stoker, cel care în 1897 a scris celebra carte "Dracula", care a fost adaptată în numeroase filme şi care a constituit o sursă de inspiraţie pentru o multitudine de alte cărţi. Chiar dacă se îndepărtează mult de realitate, Stoker a reuşit să se impună cu cartea sa, prin intermediul a două elemente, pe care a ştiut să le exploateze foarte bine. În primul rînd, a amplasat acţiunea în munţii Transilvaniei, într-o regiune plină de mister, inspirîndu-se din relatările despre vampirii din estul Europei şi din folclorul ţigănesc, iar în al doilea rînd a reuşit să brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate cărţii.Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristică lui Vlad Ţepeş (faptul că-şi trăgea duşmanii în ţeapă nu era doar o legendă) şi care era recunoscută ca atare de români, dar şi de istorie, şi a transformat-o în vampirism, lucru care nu este menţionat în nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al Ţării Româneşti. Ideea este că inovaţiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis să creeze primul vampir modern din istorie. Să nu uităm, însă, că această carte a prins în mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogată şi cu o predilecţie extraordinară spre legende. Prima ecranizare după "Dracula" a fost realizată în 1931, cu Bela Lugosi în rolul principal, după care au urmat zeci şi zeci de filme, fidele cărţii sau, din contra, pline de elemente şi inovaţii moderne. O contribuţie majoră la răspîndirea legendelor despre vampiri a avut-o şi scriitoarea Anne Rice, iar mai nou celebrul serial de televiziune "Buffy, spaima vampirilor". Ultima realizare în materie de vampiri o constituie aşa-zisul exemplar psihic. Acest vampir, de timp nou, posedă o energie psihică extraordinară şi are puterea de a lăsa fără energie orice altă persoană, fără ca aceasta să ştie efectiv ce i se întîmplă. Dar, bineînţeles, şi acest vampir este tot o invenţie a unor scriitori, chiar dacă unele elemente constituiente pot fi întîlnite şi în legendele despre vampiri din urmă cu 1.000 deani.

Ziua Mortilor

Ziua Mortilor, sau asa cum este cunoscuta in anumite parti ale Transilvaniei, " iluminatia", este o sarbatoare traditionala catolica, imprumutata de toti ardelenii, indiferent de apartenenta religioasa. Lumina luminarilor aprinse la mormintele celor dragi este menita sa calauzeasca sufletul in drumul spre vesnicie, lumina dumnezeiasca se revarsa prin flacara luminarii.Semnificatia"iluminatiei" pentru Biserica Catolica si crestini, in general, reprezinta "o zi a aducerii aminte, a reculegerii si rugaciunii pentru sufletele celor dragi, care nu mai sint printre noi. Luminarile aprinse in aceasta zi pe morminte vor lumina tot anul calea sufletelor, lumina dumnezeiasca se va pogori asupra sufletelor mortilor, aducindu-le pacea si odihna vesnica". Spre seara, strazile se umplu de oameni, ce au flori si luminari in mina,si merg spre cimitire. Mormintele, aranjate cu o zi inainte, sint umplute de luminari aprinse.Oameni din toate partile Ardealului se intorc in aceasta zi spre locurile unde se afla mormintele parintilor, bunicilor sau ale altor fiinte dragi. Obiceiul a fost preluat si de crestinii ortodocsi, "ca fiind o sarbatoare de suflet, un moment in care fiecare om, indiferent de credinta, se gindeste o clipa la mortii sai si prin ei la sine ca la un suflet aflat temporar in lumea reala".Dupa lasarea intunericului, cimitirele aflate pe dealuri arata ca niste imense ruguri, aprinse spre linistea si odihna vesnica a celor dusi dintre noi.

"Mortii merg pe mijlocul drumului, iar cei vii pe margini"

Ziua Mortilor. Unul dintre obiceiurile din tara noastra legat de Ziua Motilor este acela potrivit caruia oamenii de la tara se intorc acasa de la cimitir pe marginile drumului deoarece mortii merg pe mijloc. De altfel, este singura zi din an cind mortii ies din mormint si umbla printre cei vii, fara sa fie vazuti. Luminarile au o semnificatie aparte. Credinte din popor spun ca mortii vad prin intermediul acestora. Asa se explica si faptul ca oamenii vorbesc mortul numai de bine si unde vad un cimitir pustiu aprind cel putin o luminare. Din cele mai vechi timpuri, batrinii au transmis si credinta ca de Ziua Mortilor se poate vorbi cu cei dragi trecuti in nefiinta.

Arhitectura unui mit modern

În cărţile contemporane, în filme şi în documentare, vampirii sînt nişte creaturi incredibil de elaborate. Conform mitologiei, însă, fiecare vampir a fost la un moment dat om. Vampirii se hrănesc cu sînge şi vînează numai noaptea. De obicei, sînt beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcă victimele de gît. Legendele privind aceste creaturi se întîlnesc în culturile majorităţii popoarelor. Cea mai celebră creatură de acest gen, întîlnită în America de Sud şi Centrală, este El Chupacabra, despre care se spune că a făcut cele mai multe victime din întreaga istorie a vampirilor. Vampirii se pot prezenta sub forma unor fiinţe umane normale, care sînt, dotate, însă, cu o extraordinară putere de seducere, dar şi sub forma unor animale. Se spune despre aceste creaturi că sînt nemuritoare. În realitate, însă, ele pot fi distruse prin supunerea lor unei lumini puternice, prin ardere, prin stropirea cu apă sfinţită sau prin expunerea la usturoi.

Aratari ...pe intreaga planeta

Nimeni nu poate spune cu certitudine cînd au apărut primii vampiri, dar există date care arată că, în urmă cu 4.000 de ani, vechii asirieni şi babilonienii din Mesopotamia se confruntau deja cu astfel de figuri ciudate. Mesopotamienii vorbeau despre Lamastu sau Lamashtu, o zeiţă-demon care se hrănea cu oameni. În legendele asiriene, Lamastu era fiica zeului Anu. Ea intra în casele oamenilor, noaptea, şi răpea sau omora copiii. De asemenea, îi ataca şi pe adulţi, cărora le putea provoca diverse boli, şi, uneori, se hrănea cu sîngele tinerilor bărbaţi. Uneori, această zeiţă se prezenta în faţa oamenilor cu chipul unui leu. Pentru a se apăra de Lamastu, femeile însărcinate purtau amulete care îl întruchipau pe Pazuzu, un zeu care lupta împotriva demonilor. Lamastu este asociată cu Lilith, o figură întîlnită în foarte multe texte evreieşti. Conform unei legende extrem de vechi, Lilith, care a fost creată de Dumnezeu din pămînt, odată cu Adam, a părăsit Edenul şi a dat naştere propriilor copii. Dumnezeu a trimis trei îngeri să o convingă să se întoarcă şi, pentru că ea a refuzat, i-a promis că o va face să ucidă cîte 100 de copii pe zi, pînă se va reîntoarce în Eden, transformînd-o astfel într-o adevărată ucigaşă de bebeluşi. Vechii greci aveau şi ei o creatură asemănătoare, Lamia, o zeiţă cu cap de femeie şi cu trup de şarpe. Legenda spune că Lamia a fost una dintre iubitele lui Zeus. Geloasă şi, în acelaşi timp, furioasă, soţia lui Zeus, Hera, a blestemat-o pe Lamia să-şi mănînce toţi copiii pe care-i va naşte. Pentru a se apăra împotriva blestemului, Lamia s-a transformat într-un adevărat monstru şi a început să se hrănească numai cu sîngele copiilor. Creaturi asemănătoare pot fi întîlnite şi în legendele celte, indiene sau chineze.

In ultimii 1.000 de ani, legendele despre vampiri au fost mult îmbogăţite, prin contribuţia culturilor est-europene. Legenda lui Dracula, de exemplu, este inspirată clar din folclorul est-european, mai precis din cel românesc. Toţi aceşti vampiri aşa-zis noi prezintă anumite particularităţi şi caracteristici, dar, cu toate acestea, pot fi încadraţi într-o singură categorie: demoni (reprezentanţi ai diavolului), oameni care mor şi care sînt retrimişi pe pămînt. Cei mai renumiţi vampiri europeni sînt upirul rus, vîrcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Spre deosebire, însă, de upiri sau de vîrcolaci, strigoii trebuiau să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pămînt. Într-o primă fază, strigoii sînt invizibili şi-şi manifestă prezenţa prin mutarea mobilei sau furarea mîncării. După o anumită perioadă de timp, însă, ei devin vizibili, luînd înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se spune despre ei că nu părăsesc casa în care au ajuns prima dată şi că se hrănesc cu sînge.În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiesc în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani, însă, ei pot trăi oriunde doresc, luînd înfăţişare umană şi începînd, practic, o nouă viaţă.

Istoria vampirismului...adevar sau doar presupuneri ?

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins întreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezenţa unor vampiri, iar autorităţile ajunseseră chiar să deshumeze morţii, pentru a-i identifica şi arde pe vampiri. Toată această nebunie a dus chiar şi la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrări care au inspirat multi scriitori si scenaristi . Vampirii, oameni bolnavi? Interesant este faptul că existenţa unor boli, destul de rare, a contribuit în mod substanţial la dezvoltarea legendelor despre vampiri şi la întărirea credinţei populare că aceste creaturi există cu adevărat. Cea mai cunoscută boală este porfiria, care se caracterizează printr-o neregularitate în producerea în sînge a unui pigment bogat în fier. Oamenii care prezintă forme severe de porfirie sînt extrem de sensibili la lumină, au dureri abdominale şi pot suferi chiar de un delir acut. Se spune că un posibil tratament împotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sînge, dar nu există nici o probă în acest sens. Unii bolnavi pot prezenta o înroşire accentuată a gurii şi a dinţilor. Boala este ereditară.O altă boală o reprezintă catalepsia, o condiţie psihică specifică, asociată cu epilepsia, schizofrenia şi alte dezordini care afectează sistemul nervos central. În timpul unei crize de catalepsie, musculatura devine foarte rigidă, corpul se întăreşte accentuat, bătăile inimii scad, iar respiraţia devine tot mai înceată. Astăzi, medicii ştiu cum să trateze această boală, dar în trecut oamenii se luau după aparenţe, considerîndu-i pe bolnavi ca fiind morţi şi chiar îngropîndu-i. Aşadar, nu este deloc de mirare că unii morţi se ridicau din sicrie în momentul în care erau duşi la groapă, alimentînd în acest fel legendele despre vampiri.

Vampiri

Legenda vampirilor a fost si inca mai este inradacinata in Romania. Aici au fost dintotdeauna vampiri - precum creaturile din mitologia altor culturi. Oricum, vampirul, asa cum a devenit cunoscut in Europa si de aici in America, provine din Europa de Est. O adevarata epidemie de vampirism s-a intins in Europa de Est incepand cu sfarsitul secolului al 17-lea, continuand apoi in Balcani. Din Balcani, mitul s-a raspandit spre vest in Germania, Italia, Franta, Anglia si Spania. Calatorii se intorc din Balcani si aduc cu ei aceste povesti cu vampiri, care mai au continuare si astazi. Filozofii din Vest au inceput sa studieze fenomenul. Era in timpul perioadei lui Dom Augustin Calmet care a scris faimosul tratat despre vampirismul in Ungaria. Romanele lui Stoker au fost pur si simplu culmea unei lungi serii de lucrari originare din Balcani si Ungaria.

Studiu de caz: Vampirii

Trăim într-o lume în care vampirii ne-au invadat.
Şi mă gândesc strict la cărţile şi la filmele cu şi despre vampiri. De fapt, cărţile au fost primele, iar pe baza lor au fost create filmele, respectiv serialele.

Dar să ne întoarcem puţin în timp. Perioada secolelor XVII-XVIII surprinde Europa de Est în completă isterie a vampirismului. Cei mai renumiţi vampiri europeni sunt upirul rus, vârcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Însă spre deosebire de upiri sau de vârcolaci, strigoii erau nevoiţi să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pământ. Într-o primă fază, strigoii erau invizibili şi îşi manifestau prezenţa prin mutarea unor obiecte sau prin furtul mâncării. După o anumită perioadă de timp ei deveneau vizibili, luând înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se credea despre ei că nu părăseau casa în care au ajuns prima dată şi că se hrăneau cu sânge. În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiau în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani puteau trăi oriunde, luând înfăţişare umană şi începând, practic, o nouă viaţă.

Conform mitologiei, fiecare vampir a fost la un momentdat om. Vampirii se hrăneau cu sânge şi vânau numai noaptea. De obicei, erau beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcau victimele de gât.

Fie aveau o imaginaţie bogată, fie erau strămoşii televiziunii româneşti, :D oamenii acelor timpuri se plângeau permanent autorităţilor cu privire la prezenţa vampirilor; se ajunsese chiar să se deshumeze morţii. Iar această nebunie a dus chiar la realizarea unor studii academice, studii ce l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker în scrierea cunoscutei sale cărţi- “Dracula”. În ciuda faptului că e departeeeeee de realitate, cartea a prins la public, acţiunea fiind plasată în Transilvania, într-o regiune plină de mister, bazându-se pe brutalitatea caracteristică şi bine-cunoscută a lui Vlad Ţepeş.

O legenda

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au vorbit despre monştri şi spirite malefice, din rîndul cărora s-au detaşat vampirii, fiinţe hidoase care se hrănesc cu sînge şi care sînt nemuritoare. În cele ce urmează vom încerca să aruncăm o privire asupra elementelor care au dus la apariţia legendelor privind vampirii, asupra semnificaţiilor psihologice ale acestor creaturi şi vom încerca să oferim o explicaţie vampirismului. Arhitectura unui mit modern În cărţile contemporane, în filme şi în documentare, vampirii sînt nişte creaturi incredibil de elaborate. Conform mitologiei, însă, fiecare vampir a fost la un moment dat om. Vampirii se hrănesc cu sînge şi vînează numai noaptea. De obicei, sînt beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror îşi muşcă victimele de gît. Legendele privind aceste creaturi se întîlnesc în culturile majorităţii popoarelor. Cea mai celebră creatură de acest gen, întîlnită în America de Sud şi Centrală, este El Chupacabra, despre care se spune că a făcut cele mai multe victime din întreaga istorie a vampirilor. Vampirii se pot prezenta sub forma unor fiinţe umane normale, care sînt, dotate, însă, cu o extraordinară putere de seducere, dar şi sub forma unor animale. Se spune despre aceste creaturi că sînt nemuritoare. În realitate, însă, ele pot fi distruse prin supunerea lor unei lumini puternice, prin ardere, prin stropirea cu apă sfinţită sau prin expunerea la usturoi. Figura vampirului, aşa cum o cunoaştem astăzi, este o invenţie de dată recentă, fiind opera lui Bram Stoker, cel care în 1897 a scris celebra carte “Dracula”, care a fost adaptată în numeroase filme şi care a constituit o sursă de inspiraţie pentru o multitudine de alte cărţi. Nopţile bîntuite ale Mesopotamiei Nimeni nu poate spune cu certitudine cînd au apărut primii vampiri, dar există date care arată că, în urmă cu 4.000 de ani, vechii asirieni şi babilonienii din Mesopotamia se confruntau deja cu astfel de figuri ciudate. Mesopotamienii vorbeau despre Lamastu sau Lamashtu, o zeiţă-demon care se hrănea cu oameni. În legendele asiriene, Lamastu era fiica zeului Anu. Ea intra în casele oamenilor, noaptea, şi răpea sau omora copiii. De asemenea, îi ataca şi pe adulţi, cărora le putea provoca diverse boli, şi, uneori, se hrănea cu sîngele tinerilor bărbaţi. Uneori, această zeiţă se prezenta în faţa oamenilor cu chipul unui leu. Pentru a se apăra de Lamastu, femeile însărcinate purtau amulete care îl întruchipau pe Pazuzu, un zeu care lupta împotriva demonilor. Lamastu este asociată cu Lilith, o figură întîlnită în foarte multe texte evreieşti. Conform unei legende extrem de vechi, Lilith, care a fost creată de Dumnezeu din pămînt, odată cu Adam, a părăsit Edenul şi a dat naştere propriilor copii. Dumnezeu a trimis trei îngeri să o convingă să se întoarcă şi, pentru că ea a refuzat, i-a promis că o va face să ucidă cîte 100 de copii pe zi, pînă se va reîntoarce în Eden, transformînd-o astfel într-o adevărată ucigaşă de bebeluşi. Vechii greci aveau şi ei o creatură asemănătoare, Lamia, o zeiţă cu cap de femeie şi cu trup de şarpe. Legenda spune că Lamia a fost una dintre iubitele lui Zeus. Geloasă şi, în acelaşi timp, furioasă, soţia lui Zeus, Hera, a blestemat-o pe Lamia să-şi mănînce toţi copiii pe care-i va naşte. Pentru a se apăra împotriva blestemului, Lamia s-a transformat într-un adevărat monstru şi a început să se hrănească numai cu sîngele copiilor. Creaturi asemănătoare pot fi întîlnite şi în legendele celte, indiene sau chineze. Strigoi, upiri şi vîrcolaci În ultimii 1.000 de ani, legendele despre vampiri au fost mult îmbogăţite, prin contribuţia culturilor est-europene. Legenda lui Dracula, de exemplu, este inspirată clar din folclorul est-european, mai precis din cel românesc. Toţi aceşti vampiri aşa-zis noi prezintă anumite particularităţi şi caracteristici, dar, cu toate acestea, pot fi încadraţi într-o singură categorie: demoni (reprezentanţi ai diavolului), oameni care mor şi care sînt retrimişi pe pămînt. Cei mai renumiţi vampiri europeni sînt upirul rus, vîrcolacul grecesc şi strigoiul românesc. Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reîntors printre cei vii. Spre deosebire, însă, de upiri sau de vîrcolaci, strigoii trebuiau să treacă prin mai multe stagii înainte de a se întoarce pe Pămînt. Într-o primă fază, strigoii sînt invizibili şi-şi manifestă prezenţa prin mutarea mobilei sau furarea mîncării. După o anumită perioadă de timp, însă, ei devin vizibili, luînd înfăţişarea unei persoane în viaţă. Se spune despre ei că nu părăsesc casa în care au ajuns prima dată şi că se hrănesc cu sînge. În perioada imediat următoare întoarcerii lor pe Pămînt, strigoii trăiesc în sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani, însă, ei pot trăi oriunde doresc, luînd înfăţişare umană şi începînd, practic, o nouă viaţă. Isteria vampirismului cuprinde Europa de Est În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins întreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezenţa unor vampiri, iar autorităţile ajunseseră chiar să deshumeze morţii, pentru a-i identifica şi arde pe vampiri. Toată această nebunie a dus şi la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrări care l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker în scrierea celebrei cărţi “Dracula”. Chiar dacă se îndepărtează mult de realitate, Stoker a reuşit să se impună cu cartea sa, prin intermediul a două elemente, pe care a ştiut să le exploateze foarte bine. În primul rînd, a amplasat acţiunea în munţii Transilvaniei, într-o regiune plină de mister, inspirîndu-se din relatările despre vampirii din estul Europei şi din folclorul ţigănesc, iar în al doilea rînd a reuşit să brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate cărţii. Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristică lui Vlad Ţepeş (faptul că-şi trăgea duşmanii în ţeapă nu era doar o legendă) şi care era recunoscută ca atare de români, dar şi de istorie, şi a transformat-o în vampirism, lucru care nu este menţionat în nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al Ţării Româneşti. Ideea este că inovaţiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis să creeze primul vampir modern din istorie. Să nu uităm, însă, că această carte a prins în mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogată şi cu o predilecţie extraordinară spre legende. Prima ecranizare după “Dracula” a fost realizată în 1931, cu Bela Lugosi în rolul principal, după care au urmat zeci şi zeci de filme, fidele cărţii sau, din contra, pline de elemente şi inovaţii moderne. O contribuţie majoră la răspîndirea legendelor despre vampiri a avut-o şi scriitoarea Anne Rice, iar mai nou celebrul serial de televiziune “Buffy, spaima vampirilor”. Ultima realizare în materie de vampiri o constituie aşa-zisul exemplar psihic. Acest vampir, de timp nou, posedă o energie psihică extraordinară şi are puterea de a lăsa fără energie orice altă persoană, fără ca aceasta să ştie efectiv ce i se întîmplă. Dar, bineînţeles, şi acest vampir este tot o invenţie a unor scriitori, chiar dacă unele elemente constituiente pot fi întîlnite şi în legendele despre vampiri din urmă cu 1.000 de ani. Vampirii, oameni bolnavi? Interesant este faptul că existenţa unor boli, destul de rare, a contribuit în mod substanţial la dezvoltarea legendelor despre vampiri şi la întărirea credinţei populare că aceste creaturi există cu adevărat. Cea mai cunoscută boală este porfiria, care se caracterizează printr-o neregularitate în producerea în sînge a unui pigment bogat în fier. Oamenii care prezintă forme severe de porfirie sînt extrem de sensibili la lumină, au dureri abdominale şi pot suferi chiar de un delir acut. Se spune că un posibil tratament împotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sînge, dar nu există nici o probă în acest sens. Unii bolnavi pot prezenta o înroşire accentuată a gurii şi a dinţilor. Boala este ereditară. O altă boală o reprezintă catalepsia, o condiţie psihică specifică, asociată cu epilepsia, schizofrenia şi alte dezordini care afectează sistemul nervos central. În timpul unei crize de catalepsie, musculatura devine foarte rigidă, corpul se întăreşte accentuat, bătăile inimii scad, iar respiraţia devine tot mai înceată. Astăzi, medicii ştiu cum să trateze această boală, dar în trecut oamenii se luau după aparenţe, considerîndu-i pe bolnavi ca fiind morţi şi chiar îngropîndu-i. Aşadar, nu este deloc de mirare că unii morţi se ridicau din sicrie în momentul în care erau duşi la groapă, alimentînd în acest fel legendele despre vampiri. • • • Se spune despre vampiri că au reprezentat o invenţie necesară, deoarece personifică partea întunecată a umanităţii. Ei reprezintă partea opusă a aceea ce ar trebui să fie oamenii, un punct de reper necesar pentru a putea face distincţia dintre bine şi rău. Oricum, vampirii rămîn figuri emblematice în istorie, fiind, totodată, un răspuns universal la condiţia umană. Ei continuă să fascineze şi să reprezinte subiecţii principali ai unor cărţi sau filme, chiar dacă, în fapt, sînt doar o închipuire a naturii umane, care s-a temut tot timpul de monştri

Cum se indeparteaza si se distrug vampirii?

* Unele legende spun ca vampirii nu suporta sunetul clopotelor trase,mai ales cele ale bisericii.

*Legenda spune ca,de obicei, o teapa infipta in inima unui vampir il va distruge.Teapa trebuie facuta dintr-un anumit tip de lemn,ca de exemplu lemn de maces.

*Unele legende spun ca vampirii pot fi indepartati cu ajutorul crucifixului,apa sfintita sau usturoi.

Metode de protecţie

Usturoiul sau apa sfanta sunt obisnuite in folclor. Elemnetele variaza de la o regiune la alta. In Europa, se foloseste o ramura de trandafir si paducel , sau o stropitura cu seminte de mustar pe acoperisul casei ii tine pe acestia departe. Alte obiecte sunt cele sacre cum ar fii de exemplu : un crucifix, rozariul,sau apa sfintita.

Vampirii sunt in imposibilitatea de a merge pe un teren sacru cum ar fii biserica sau templul. Metodele de distrugere a vampirilor variaza. In Rusia si statele baltice acestia pot fi omorati cu o aschie de lemn. Potentalii vampiri pot fi omorati adesea in inima, desi in Rusia si Germania locul cel mai sensibil este gura, iar in nord-estul Siberiei stomacul. Decapitarea este metoda preferata in zonele germane si slave. Cu capul ingropat intre picioare, in spatele feselor sau departe de corp. Acest act a fost vazut ca o modalitate de accelerare a plecarii sufletului.

Alte masuri incluse: turnarea apei clocotite corp, sau incinerarea completa a acestuia. In Balcani, un vampir poate fi ucis fiind impuscat , inecat, stropit cu apa sfintita sau prin exorcism. Usturoiul in Romania poate fi introdus in gura, si recent, in secolul al 19-lea, masurile de precautie de a trage un glont prin sicriu a fost luata. Pentru cazurile de rezistenta,organismul era dezmembrat si ars, iar piesele arse , amestecate cu apa erau administrate membrilor familiei drept cura.

Desi nu in mod traditional, oglinzile au fost folosite si ele pentru a indeparta vampirii atunci cand sunt plasate spre exteriorul unei usi(in unele culturi vampirii nu au o reflexie, si uneori,nu arunca o umbra, probabil ca o manifestare a lipsei de suflet). Unii, sustin de asemenea ca un vampir nu poate intra intr-o casa decat daca este invitat de proprietar,desi dupa invitatie poate intra si iesi de cate ori doreste. Desii vampirii din folclor au fost considerati mai activi noaptea, acestia sunt foarte vulnerabili la lumina soarelui.Iar spusele cum ca ei se transforma in lilieci este improbabila dupa spusele mai multor persoane .Sursele de informare despre acest subiect s-au multiplicat in ultimii 5 ani din cauza curiozitatii multor persoane.Scriitorii au profitat de faptul ca adolescentii sunt cei mai interesati de acest subiect,in ultimii ani aparand pe piata destul de multe carti in care este vorba despre aceasta creatura inzestrata deobicei cu puteri supranaturale.Exemple:"Amurg" de Stephenie Meyer,"Jurnalele vampirilor" de L.J.Smith,"Ucenicul vampirului" de Darren Shan,"Cronicile vampirilor" de Anne Rice, "Academia Vampirilor", de Richelle Mead,”Casa noptii”de P.C cast si Kristin Cast,Vampirii din Morganville de Rachel Caine,Vampirii Sudului de Charlaine Harris ,Cartile sangelui ,Blue Blood de Melisa DE la Cruz.Nici moarta nici maritata etc. In mod normal vampirii se pot transforma in animale de prada precul lupi ,lei ,gheparzis.a. sau chiar intr-o forma mai bizara de varcolac.Unii vampiri mai puternici se pot preschimba in lilieci giganti ,ceturi verzi ,dragoni sau chiar grifoni.Majoritatea vor vana in forma de demoni cu aripi uriase coarne si trupuri zvelt e si uneori rosii sau negre.

Simtopele medicale de confundare cu vampirismul

Exista 3 simptome medicale de confundare a vampirilor:


*Porfiria este o boala genetica a sangelui.Duce la o piele palida,sensibilitate la lumina, si face incisivii sa para mai mari.Porfilia a influentat cel mai mult legenda vampirilor.

*Anemia duce la o culoare palida a fetei si poate da impresia de vampirism.

*Catalepsia:poate cauza o moarte de cateva zile.O persoana care iese din acea stare apare ca o persoana ce invie din morti.

Identificarea victimelor vampirilor

§ Victimele vampirilor prezentau mai multe simptome:
- insomnii;
- cosmaruri;
- anemie;
- somnambulism;
- urme aproape minuscule [ca de ace] provenind de la muscaturi. [nu sunt intotdeauna pe gat, unii vampiri muscand intre degete, pe maini, intre sani, pe coapse, deasupra inimii sau de sfarcuri];
- nervozitate;
- oboseala;
- slabire brusca si progresiva;
- lipsa poftei de mancare;
- dificultati in a respira;
- aversiune fata de usturoi;
- sensibilitate la lumina;

Concepţii privind apariţia vampirilor

Cauzele de transformare in vampir au fost numeroase si variate in folclorul original. In slava si traditiile chineze, orice cadavru care a fost sarit de un animal,in special caine sau pisica, a fost temut sa devina unul dintre nemuritori. Un corp cu o rana ce nu a fost trata cu apa fierbinte era de asemenea un risc. In folclorul rusesc, vampirii s-au spus ca au fost o data vrajitoare sau oameni ce s-au razvratit impotriva Bisericii in timp ce ei erau in viata. Practicile culturale au aparut de multe ori, pentru a putea preveni transformarea unei persoane iubite intr-un vampir. Ingroparea unui cadavru cu susul in jos a fost raspandita, asa cum a fost plasarea de obiecte pamantesti cum ar fi coase sau seceri langa mormant pentru a satisface orice demon care intra in corpul sau.In cea mai intalnita legenda se spune ca primul vampir a fost creeat de un demon,fiind muscat de aesta,ei se inmultesc muscand oameniisi dandu-le sa bea sange inainte de a muri.

Vampir (legendă)

Vampirii sunt fiinţe mitologice sau folclorice, care subzistă prin hrănirea în special cu sânge de la creaturi vii, indiferent dacă sunt strigoi sau persoane în viaţă. Cu toate că entităţile vampirice au fost înregistrate în multe culturi şi, conform speculaţiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede că: "vampirii şi demonii sunt la fel de vechi ca şi omul însuşi", ajungându-se până la "vremurile preistorice". Termenul de "vampir" devine popular la începutul secolului al XVIII-lea, după un aflux de superstiţii vampirice în Europa de Vest din zonele unde legendele despre vampiri au fost frecvente, cum ar fi Balcani şi Europa de Est, deşi variante locale au fost, de asemenea, cunoscute sub nume diferite, cum ar fi în Serbia şi Bulgaria (вампир) şi vrykolakas în Grecia şi "strigoi" în România. Aceasta creştere a nivelului de superstiţii în Europa, a dus la o isterie în masă şi, în unele cazuri oamenii au fost acuzaţi de vampirism.

În timp ce vampirii folclorici din Balcani si Europa de Est au avut o gamă largă de înfăţişări, de la cea aproape umană până la cea la cadavru în putrefacţie, a fost succesul lui John Polidori, cu romanul The Vampyre (1819) ce a înfăţişat un vampir de ficţiune, carismatic şi sofisticat, aşa cum în secolul al XIX-lea apare în lucrări inspirate ca Varney, the Vampire şi Dracula. Romanul lui Bram Stoker, "Dracula", din 1897, este amintit ca romanul vampir chintesenţă, care a furnizat baza de ficţiune pentru vampirul modern. Imaginea vampirului din epoca victoriană a fost preluată şi în epoca contemporană în filme, jocuri video şi literatură.

Tematica vampirului prezent în literatura horror a fost studiată de scriitoarea britanică Susan Sellers.

Vampirismul energetic - cum ne aparam?

"Analiza mea arata ca vampirismui e o boala grava, pentru ca ea distruge sufletul omului si se transmite
urmasilor. Urmarile ei se manifesta nu dintr-o data, deteriorarea continuindu-se de-a lungul catorva
generatii.
La baza vampirismului sta o intelegere incorecta a lumii. O tanara m-a intrebat daca se incarca in mod
corect cu energie imaginandu-si un suvoi de flacari albastre care intra in ea. Observandu-i structurile karmice
in timpul exercitiilor sale, am observat ca este o incalcare a legilor. Orice furt premeditat de energie: din
natura, din Cosmos, de la Soare, este o dovada graitoare a faptului ca individului nu-i ajunge energia si
ca acesta trebuie s-o ia de undeva. Aceasta constituie premisa vampirimului. Principala eroare a acestui
comportament consta in faptul ca omul nu asociaza energia cu spiritualitatea ci o disociaza. Cand nutrim
dragoste fata de Univers, noi primim o uriasa cantitate de energie. Trebuie cautate sferele superioare ale
bioenergeticii: spiritualitatea, ndbletea sufleteasca, dragostea pentru a primi suficienta energie, acest mod
de intelegere trebuie sa constituie un principiu de conduita 'in viata. De indata ce incepem sa ne gandim la
energie separat, disociind aceasta notiune de notiunile de |spiritualitate" si de |etica", ne condamnam
structurile spirituale la saracie, umpland de energie doar corpul fizic. Omul trebuie sa stie ca energia pe care
el o primeste prin intermediul unor simtaminte superioare ii vindeca trupul, destinul si sufletul. Tratarea
mecanica a problemei si orientarea spre energia bruta duce la deformari ale structurilor spirituale fine iar
consumul sub orice forma duce la degradare."
Lazarev, Sistemul autoreglarii campurilor
Ati trait vreodata experienta acestui fenomen? Ati simtit cum dintr-o data, fara un motiv anume, vi se face rau si toata vitalitatea se scurge incet?

Povesti:

LILITH-FEMEIA VAMPIR

Lilith este o fiinţă care, deşi menţionată foarte vag în Biblie, ea îşi găseşte totuşi un loc mai bine definit în unele texte apocrife evreieşti.

Lilith, năluca nopţii

Deşi puţini ştiu de existenţa ei, Lilith a fost prima soţie a lui Adam, dar care a refuzat să i se supună şi a dorit să aibe drepturi egale cu cele ale bărbatului. Izgonită pentru această nesupunere ea s-ar fi retras într-o pădure, un loc blestemat. În Isaia, 34, 14 putem citi următoarele cuvinte: „Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo îşi va avea locuinţa năluca nopţii, şi îşi va găsi loc de odihnă.”

Transformată în vampir, Lilith le suge sângele gravidelor

Aceasta nălucă a nopţii nu este nimeni altcineva decât Lilith care va atrage către dânsa toţi demonii şi toate întruchipările păcatului. Izgonită din graţia Domnului, rămasă fără soţ sau posibilitatea de a avea copii, Lilith devine vampir, ademenind bărbaţii prin frumuseţea ei asemenea unui Sccubus, culcându-se cu ei, sugând sângele femeilor gravide, provocând moartea copiilor sau chiar uciderea de bebeluşi. Plăcerea ei de a ucide s-ar fi transformat într-o nevoie.

Din Cain şi Lilith au răsărit vampirii şi demonii

Următorul pasaj se referă la un şarpe, acesta poate fi însuşi Samael sau chiar o altă denumire dată lui Lilith: „ Acolo îşi va face cuibul şarpele de noapte, îşi va pune ouăle, le va cloci, şi îşi va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui.” Putem interpreta acest pasaj în diverse moduri, dacă considerăm că în el este vorba de Lilith atunci o a doua ipoteză se adevereşte. Conform unor legende pierdute în negura vremurilor (Alfabetul lui Ben-Sira) Cain, fiul lui Adam, ar fi întâlnit-o pe Lilith la Marea Roşie, uniunea lor intru sânge dând naştere unui şir nesfârşit de vampiri şi demoni.

Lilith va trăi pentru totdeauna

Pasajul 17 din acelaşi capitol spune: „El (Dumnezeu) a tras la sorţi pentru ele şi mâna Lui le-a împărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna şi o vor locui din veac în veac.” Trimiterea la viaţa eternă este extrem de evidentă, oare ar fi o prea mare îndrăzneala să credem că este vorba despre vampiri? Dacă am considera că Dumnezeu nu este fără de păcat (cum încearcă să afirme mai mulţi specialişti) am putea vedea în Lilith o greşeală crucială a lui Dumnezeu pe care acesta încearcă să o „repare” dându-le acestor fiinţe damnate un loc în care să poată bântui. Desigur că ele au moştenit nevoia „mamei” şi vor încerca să supravieţuiască chiar dacă asta ar însemna a ucide.

Lilith se găseşte în pădurea dinaintea iadului?

Locul acesta blestemat, pădurea aceasta, este găsită şi în opera lui Dante „Divina comedia” în volumul „Infernul”. Pentru a ajunge la porţile Infernului, Dante şi-a imaginat trecerea printr-o pădure sinistră în care păcatele căutau să-l ademenească sub forma unor animale (ex: lupoica – desfrâu, lăcomie, gelozie). Poate fi aceasta o viziune asupra acelui loc în care se găseşte şi Lilith, din care porneşte originea vampirilor?

Lilith=Lamie, femeia care seducea tinerii şi le sugea sângele

Aceasta este explicaţia biblică (dacă o putem numi aşa) a “naşterii” vampirilor şi a apariţiei lui Lilith, dar în mitologie, mai ales în credinţa grecilor antici, Lilith are o altă origine. Cei ce cunosc mitologia antică sunt familiari cu termenul de Lamie. Ele sunt genii feminine care-i ispiteau pe tineri cu înfăţişarea lor frumoasă, pentru a le suge sângele. Legenda spune că Lamia a fost o regină a Libiei, care l-a sedus pe Zeus; furioasă, Hera a transformat-o în spectru şi i-a ucis copiii. Drept răzbunare, Lamia răpea copiii nenăscuţi din pântecul matern. În „Vulgata”, numele ei este tradus prin Lilith. În demonologie, e un vampir nocturn, un fel de Sccubus apropiat de strigoi. Lamiile apar în capodopera lui Goethe, „Faust” alături de alte creaturi ale întunericului, ele fiind înrudite cu Mefisto, numele purtat de Satana în această operă.

Femeie-vampir dezgropata in Italia dupa patru secole

In Italia au fost descoperite ramasitele unei femei in al carei craniu fusese infipt, in secolul al XVI-lea, un tarus din piatra.

Potrivit antropologilor italieni, aceasta descoperire demonstreaza cat de puternica era frica de vampiri in Evul Mediul.

Craniul “femeii-vampir” a fost descoperit in timpul unor sapaturi arheologice intreprinse intr-un cimitir medieval de pe insula Lazzaretto Nuovo, din apropiere de Venetia. Un pietroi lung si ascutit este infipt in gura larg deschisa a raposatei.

In Evul Mediu se credea ca femeile-vampir erau responsabile pentru raspandirea ciumei pe continent, a precizat antropologul Matteo Borrini de la Universitatea din Florenta. Astfel, pentru a le impiedica sa se ridice din mormant si sa atace din nou, moartelor, suspectate de vampirism, li se fixau, in gura, pietre sau caramizi.

Convingerea ca victimele ciumei se transformau in vampiri era destul de raspandita in acele vremuri, mai ales ca muribunzii sangerau pe gura.

Ramasitele “femeii-vampir” au fost descoperite intr-o groapa comuna in care au fost inhumate victimele unei epidemii de ciuma izbucnite la Venetia in 1576.

Borrini mai spune ca “vanatorii de vampiri” au actionat atat de brutal incat i-au rupt decedatei mai multi dinti in momentul in care i-au infipt piatra in gura

SE spune ca atunci cand erau deescoperiti vampiri,cand dormeau (ziua) erau dezgropati si li se bagau o piatra in gura astfel ca atunci cand se trezeau nu mai puteau sa muste pe nimeni.

Inceputul:

Buna! Nu se poate spune ca am o obsesie pt vampiri. Pur si simplu ma fascineaza....Totul a inceput de la un simplu vis,apoi am inceput sa ma informez de pe anumite siteuri.

Una dintre cele mai discutate teme la întâlnirea anuală a membrilor Asociaţiei Criminaliştilor Americani de săptămâna trecută a fost legată de posibilele surse ale apariţiei miturilor vampirilor, scrie New Scientist.

Astfel, specialiştii au înaintat ipoteza că oamenii au început să creadă în vampiri şi strigoi din cauza unor fenomene absolut naturale, observate în majoritatea cazurilor la cadavre.

De exemplu, după moartea unei persoane, fluidele din corpul său, inclusiv sângele, pot ieşi pe gură sau pe nas. De asemenea, gazele intestinale ies şi ele, aceasta fiind o exlicaţie pentru unele sunete (oftat, geamăt), pe care oamenii le pot auzi, crezând că sunt făcute de persoana decedată. Şi activitatea bacteriilor poate cauza sunete asemănătoare, în intestine, ori umflarea acestora, notează New Scientist.

Unul dintre cele mai răspândite mituri legate de cadavre este că unghiile şi părul acestora continuă să crească. De fapt, cercetătorii au arătat că pielea şi ţesuturile din jurul acestora se strâng, din cauza deshidratării, dând impresia că unghiile şi părul sunt mai lungi.

Însă toate aceste elemente ciudate, dar naturale, au putut duce la anumite ipoteze fanteziste legate de unele persoane decedate – că nu ar fi chiar moarte şi, prin urmare, că s-au întors să îi bântuie pe cei vii.

New Scientist aminteşte de ţăranii din România, în rândul cărora încă mai circulă astfel de mituri. Editorii revistei dau ca exemplu cazul din satul Marotinul de Sus, unde rudele unui bărbat decedat au profanat mormântul acestuia, pe motiv că îi bântuia.

Ei au despicat pieptul cadavrului şi i-au scos inima, pe care au ars-o la o răspântie de drumuri. Din cenuşa rezultată, au preparat o „băutură magică”, menită să ţină „strigoiul” la distanţă.

Profanatorii au fost arestaţi, însă ştirea a făcut înconjurul lumii.







Deci o poveste pe care am gasit-o de pe o pagina de net. Mi s-a parut fascinanta:Vampirii...
Mereu apar intrebari de genul: ce sunt vampirii? ei oare exista? ce puteri au? cum pot fi opriti de la a face rau? ce slabiciuni au? etc.

Va pot raspunde la toate aceste intrebari. Mai intai ... cum au aparut vampirii?
Initial a existat un singur astfel de vampir. I se spunea Dracula (Drake). El s-a impotrivit oricarei persoane, oricarei opinii. Isi dorea puterea. Vroia sa fie stapanul lumii. Asa ca a creat 5 vampiri ai lui pe care i-a antrenat - LEGENDS VAMPIRES (vampirii legendari):
Numele lor erau (in ordinea puterii lor):
1.Nakabba
2.Lasin
3.Swizer
4.Asmman
5.Sahibba (fratele lui Nakabba)

Acestia l-au servit si ajutat pe stapanul lor pana la sfarsitul vietii lor. Dracula l-a invatat pe Nakabba sa stapaneasca telechinezia partiala, in timp ce el era singura creatura de pe Pamant care stapanea telechinezia totala: putea misca orice doar cu puterea mintii. De asemenea controla si telepatia. Intre timp acesta a aflat ca exista o arma care sa il faca invincibil - un talisman al vampirilor. Asa ca a creat o armata intreaga de vampiri carora le-a impus reguli si responsabilitati, in schimbul "darului" pe care el li l-a facut si a pornit in cautarea talismanului. Vampirii au fost impartit in clanuri. Unul dintre clanuri de origine ceha, condus de un iubitor de oameni a gasit talismanul si s-a impotrivit Stapanului. Acesta i-a folosit puterile si l-a bagat pe Dracula intr-o stare de hibernare vesnica. Apoi l-a ascuns(talismanul) intr-un loc sigur, unde urma sa il gaseasca stranepotii lui. In final a fost prins si condamnat la moarte prin jupuiere de piele si ungere cu suc de usturoi.
Vampirii au continuat sa existe intr-un mod care sa nu fie observabil, ascns de lume dupa regulile anterioare ale stapanului si au jurat sa gaseasca o cale sa il reinvie pe El.
In anul 2006 au gasit o profetie ce spunea ca "sangele celei mai tinere persoane ce se trage din Dracula il poate invia". Asa ca acestia au cautat in continuare si au gasit in cativa ani o persoana de sex feminin ce provenea din El. Fiind de o varsta frageda, la scoala il avea ca si coleg de clasa pe unul din stranepotii celui care l-a "inghetat" pe stapan. Fata nu dorea raul nimanui si nu stia ca exista vampiri. In final totul se descopera. Acel stranepot continua lupta impotriva vampirilor chiar daca era si el unul, o salveaza pe fata, il ucide pe Nakabba printr-un noroc pur si gaseste talismanul. Afla ce puteri are dar aceste avea si parti negative: avea influenta asupra mintii lui si il facea mai rau ca de obicei si mai pericolos. DUpa ceva vreme este provocat de Sahibba, pe care il invinge fiind mult mai puternic ca inainte. Pleaca mai departe de unul singur catre "casa" vampirilor le bea toate resursele de sange pe care ei le colectasera apoi foloseste toata puterea talismanului si distruge si corpul stapanului .. adica tot ce a mai ramas din el. odata cu asta toti vampirii isi pierd puterile. Ca recompensa a victoriei acesta primeste o dorinta care sa i se indeplineasca. Acesta isi doreste ca el sa redevina vampir - singurul vampir din lume.
Dupa asta mai creaza inca 4 vampiri . Intre timp s-a izbit de alta problema: ca o contraforta au aparut varcolacii. Si acum lupta se da in prezent. Vom vedea ce va urma!


Cam asta este! ;)

Desigur este o poveste dar eu nu cred ca a inceput totul de la Dracula(Vlad Tepes).Era pur si simplu un domnitor care tragea in teapa talharii.